U Codex Gigas hè u più grande manuscrittu miniatura di u Medievu. In più di i testi religiosi, l'enciclopedia, a cunniscenza medica è l'illustrazioni di culore, stu libru cuntene una maghjina di u diavulu nantu à una pagina completa, da quì u sicondu nome di u manuscrittu. U Codex Gigas hè cunnisciutu ancu a Bibbia di u Diavulu per via di a so legenda. U codice hè statu scrittu trà u 1204 è u 1230 in latinu in una miniscola carolingia, un tipu di scrittura pupulare in u Medievu. I studiosi credi chì u manuscrittu hè statu creatu da un rappresentante di l'Ordine Benedettinu. U libru hè 92 cm altu, 50 cm largu, 22 cm grossu è pesa 74.8 kg. Hè statu urigginariamente scrittu annantu à 320 fogli di pergamena, chì si crede chì hè statu fattu da a pelle di 160 sumeri. À u tempu, 10 pagine di u Codice sò sparite.
In un documentariu National Geographic di u 2008 nantu à Codex Gigas, l'esperti suggerenu chì u libru hè statu scrittu da un omu. Pigliò circa 5 anni per scrive e pagine solu, è altri 20 anni per decorate e pagine cù ornamenti d'argentu, d'oru è miniature brillanti.
"Prima, l'autore hà avutu à organizà ogni pagina è solu dopu cumincià à scrive e lettere", dicenu l'esperti in u cosita. "Probabilmente hà scrittu circa 100 linee di testu in un ghjornu".
U cuntenutu
A maiò parte di e pagine di u codice sò dedicate à testi religiosi, trattati storichi, cunniscenze mediche è enciclopediche. Per esempiu, ci sò l'Anticu è u Novu Testamentu, i libri di u storicu Ghjudeu-Rumanu Josephus Flavius "Antichità Ghjudei" è "Guerra Ebraica", l'enciclopedia di l'eruditu Isidore di Siviglia "Etimologia", diffusa in u Medievu. , trattati medichi di Hippocrates, ci sò ancu descrizzioni di l'esorcismu rituali è u calendariu astronomicu.
Stòrici signalanu chì u Codice prubabilmente riflette tutta a cunniscenza di u mondu è di a natura chì l'Ordine Benedettinu avia à u mumentu chì u libru hè statu scrittu. Una attenzione particulari hè attirata à u locu da un latu di u Regnu di u Celu, è da l'altru - Satanassu. Apparentemente in questu modu l'autore vulia vede u cuntrastu trà l'imaghjini di u Bonu è u Malu. A legenda
A legenda conta chì, à u principiu di u 13u seculu, in unu di i monasteri di u territoriu di a Boemia muderna hà campatu un monacu-scribe chì una volta rompe i so votu monasticu. In u risultatu, i fratelli anu decisu di puniscelu per questu attu custruendulu in i mura di u monasteru. U monacu ùn vulia micca more è per evitari a punizioni, hà prumessu di creà un libru per una notte, chì cumprendi tutte e cunniscenze acquistate da l'umanità è glurificà u monasteru. Mentre travagliava nantu à u libru, u monacu hà capitu chì ùn pudia micca fà solu è hà bisognu d'aiutu. Pregò fervently, ma micca à Diu, ma à l'ànghjulu cadutu Lucifer, dumandendulu per aiutà à scrive u Codice in cambiu di a so ànima. U diavulu hà finitu u manuscrittu è cum'è un simbulu di gratitùdine per l'aiutu, u monacu u disegnò nantu à una di e pagine di u libru. Ancu u diavulu mantene a so prumessa, l'autore l'hà ritrattu in una lingua divisa - sta maghjina hè aduprata in testi religiosi per denotà una persona disonesta è ingannosa.
Dipinta cù corne rosse è duie lingue, cù un mantellu di ermine, sta criatura fighja sbulicata. Hè raffiguratu trà duie torri. Hè da nutà chì solu i membri di a famiglia reale portavanu ermine, cusì questu dettu definisce u diavulu cum'è u "prìncipe di a bughjura". Propiu accantu à l'illustrazione di u diavulu ci hè una maghjina di u paradisu, rapprisintatu da parechje fila di edifici, chì sò ancu situati trà duie turri. Ciò chì rende u regnu di u celu alarmante hè u fattu chì ùn ci sò micca signali di vita. Senza spiegazione, l'autore hà pittatu un paradisu senza vita. Queste duie pagine presentanu ominosamente u bè è u male, fiancu à fiancu. Queste illustrazioni sò ancu i soli disegni di pagina intera in Codex Gigas.
Un'altra legenda perseguita u Codex Gigas - hè cunnisciuta cum'è a "Maledizione di a Bibbia di u Diavulu". In u 1477, u monasteru benedettinu in Boemia, cunnisciutu com'è a fonte di u manuscrittu medievale, hà avutu difficultà finanziarii. Per quessa, i monachi ùn avianu micca scelta ma di vende a so pruprietà più preziosa - Codex Gigas. À quellu tempu u manuscrittu appartene à u monasteru benedittunu in Brzhevnov. Pocu dopu, u monasteru in Boemia cascò sottu à a devastazione di a rivoluzione hussita.
Una breve storia di u Codice
I studiosi chì studianu u Codex è altri ducumenti storichi anu sappiutu tracciare a "via di vita" di u manuscrittu.
Breve storia:
Da u 1204 à u 1230 - durante stu periodu hè statu creatu u Codice, u monacu eremita Herman hà travagliatu nantu à questu in u monasteru benedittunu, chì era situatu in a cità ceca di Podlazice.
1295 - U monasteru benedettinu in Podlazice promette u codice di u monasteru vicinu in Siedlec, chì dopu vende u libru à u monasteru Brzevnov in Praga.
1594 - U codice cade in manu di u rè tedescu Rudolf II, chì mette u libru in u so castellu in Praga.
1648 - I Svedesi saccheghjanu Praga. U manuscrittu finisce cù a regina Cristina di Svezia, chì mantene u manuscrittu in a so biblioteca in u castellu di legnu di Three Crowns.
1697 - Incendiu in u castellu "Tre Corone". Quasi 18,000 libri è 5,700 manoscritti sò stati brusgiati in u focu. U codice sopravvive perchè i servitori riescenu à scaccià da a finestra. A copertina di u libru hè stata seriamente dannata quandu hè cascata.
1768 - U codice hè dipositu in a nova residenza di i monarchi svedesi - u Palazzu Reale in Stoccolma.
1819 - U còdice hè restauratu: a rilegatura hè rimpiazzata.
1878 - U codice hè spustatu in un novu edifiziu di biblioteca in Humlegarden Park.
2007 - U manuscrittu hè statu mandatu à Praga è esibitu temporaneamente à a Biblioteca Naziunale.
2018 - U Codex diventa una mostra permanente in a Biblioteca Naziunale di Svezia in Stoccolma, induve hè dispunibule per u publicu generale.
Se vulete cunnosce u Codex Gigas, pudete vede u libru in u situ ufficiale di a biblioteca. U manuscrittu hè cumplettamente digitalizatu.
Isidore, OS & Josephus, F. (1200) A Bibbia di u Diavulu. [Locu di Publicazione Not Identified: Editore Not Identified, to 1230] [Pdf] Retrieved from the Library of Congress, https://www.loc.gov/item/2021667604/.
Foto: Michal Maňas / CC BY 2.5