15.8 C
Brussels
Wednesday, May 15, 2024
BooksChì era a "mafia letteraria" ebraica ?

Chì era a "mafia letteraria" ebraica ?

Un novu libru esplora un mitu cumuni di a publicazione postguerra

DISCLAIMER: L'infurmazioni è l'opinioni riproduciti in l'articuli sò quelli di quelli chì li dichjaranu è hè a so rispunsabilità. Publicazione in The European Times ùn significa micca automaticamente appruvazioni di a vista, ma u dirittu di spressione.

TRADUZIONI DI DISCLAIMER: Tutti l'articuli in stu situ sò publicati in inglese. E versioni tradutte sò fatti per mezu di un prucessu automatizatu cunnisciutu cum'è traduzzioni neurale. In casu di dubbitu, riferite sempre à l'articulu originale. Grazie per capiscenu.

Un novu libru esplora un mitu cumuni di a publicazione postguerra

In l'anni dopu à a guerra, ci era tanti Ghjudei in l'industria editoriale americana chì certi scrittori cuminciaru à inventà una frasa per discrive: "A mafia literaria".

Sta mafia, credevanu, assicurava secretamente chì i libri è l'autori ebrei seranu publicati da e case d'edizioni maiò, coperto in a stampa literaria è sustinutu da e grandi istituzioni accademiche - à a spesa d'altri scrittori non ebrei, o ancu " sbagliati" tipi di scrittori ebrei. 

Una tale credenza, à volte guidata da l'antisemitismu è à volte da un sentimentu generale di spustamentu literariu è frustrazione di carriera, era spartuta da figure cum'è Truman Capote è Flannery O'Connor per descriverà a sensazione ch'elli anu sentitu fighjendu i so pari ebrei cum'è Philip Roth, Saul Bellow è Cynthia Ozick. In i scritti di u periodu di tempu, elli è altri autori notevuli anu cridutu chì i Ghjudei di l'industria putenti eranu a causa daretu à qualsiasi di e so carriere esse stancu.

U terminu hè statu ancu impiegatu, autoconsciente, da parechji di l'ebrei prominenti attuali chì anu travagliatu in l'esfera literaria, da e case di edizione à riviste literarie à l'accademia. Questi ebrei avianu qualchì volta fà scherzi nantu à quanti altri ebrei anu scontru in cima di e so industrie, o esprimenu frustrazione chì ùn eranu micca in u circulu internu di elli.

Josh Lambert, direttore di u prugramma di Studii Ghjudei in u Wellesley College, esplora u curiosu fenomenu di a "mafia letteraria" in u so novu libru: "A mafia letteraria: ebrei, pubblicazione è letteratura americana di postguerra", publicatu sta settimana da Yale University Press. . Basatu da e currispundenza di i principali autori ebrei, editori, editori è accademici di u periodu, cumpresu l'editore Knopf Harold Strauss, l'editore di Esquire Gordon Lish, u prufessore di l'Università di Columbia Lionel Trilling è l'autrice Ann Birstein, u libru dissipa u mitu di a "mafia letteraria". ." Ma Lambert sustene ancu chì i Ghjudei in pusizioni di putere pò esse inclinati à aiutà à l'altri Ghjudei, perchè e so rete persunale è prufessiunale sò custituiti di Ghjudei.

In u libru, Lambert unpacks e relazioni prufessiunali è persunali chì anu infurmatu stu periodu di ciò chì ellu chjama "l'affrancamentu literariu ebraicu" - è i modi in quale tali rete di influenza persistenu in l'era muderna.

Questa entrevista hè stata cundensata è editata.

JTA: Cuminciamu cù a quistione più larga pussibule: Ci era una "maffia literaria ebraica"? È s'ellu ci era, chì era ?

Lambert: Pensu chì u megliu modu per risponde à sta quistione hè, no, ùn ci era micca, ma ùn hè micca senza interessu di parlà in ogni modu. Ùn ci era micca a mafia letteraria ebraica chì Truman Capote pensava chì ci era induve ellu disse: "Oh, queste persone intruducenu è conspiranu". È ùn ci era ancu a mafia letteraria ebraica chì u scrittore ebreu Meyer Levin pensava chì ci era, induve [hà pensatu] a ghjente si riunì à e feste è disse: "Ùn parleremu mai di u so libru". Chì ùn hè accadutu.

A quistione chì pensu chì hè più interessante hè: perchè a ghjente seria ancu parlà di questu? Perchè sta idea, stu meme o tropu, durò 20 o 30 anni ? È a risposta hè veramente faciule, pensu, per quellu chì travaglia in u ghjurnalismu, o l'industria di a cultura. Sè vo avete travagliatu in ogni industria cusì per cinque minuti, pudete dì chì ci sò parechje persone chì avianu più faciule, chì avianu un percorsu più liscia. Sò stati aiutati, avianu vantaghji, i so piazzi sò stati accettati più rapidamente. Ancu fora di questu, avete relazioni cù e persone, è venenu à purtà à quale vi dà una chance di fà e cose o chì vi aiuta. 

È hè faciule d'imagine perchè qualchissia chì hè da u latu sbagliatu di questu, in certi mumenti, si senti cum'è ùn hè micca ghjustu, sente chì qualcosa va male, sente chì ci hè un prublema. Allora stu tropu di a "maffia litteraria", hè solu u locu induve a ghjente mette i so sentimenti annantu à l'usu impropriu o inghjustu di u putere - in u casu di u mo libru, in l'industria editoriale.

Ci sò stati casi induve a ghjente hà utilizatu u so putere inappropriatamente? Di sicuru. Ne parlu in u libru. Ma ancu, pensu chì avemu bisognu di parlà in una manera più pensativa, chì hè quellu putere, quella influenza, quella capacità di furmà ciò chì hè lettu o publicatu? E quale l'hà è cumu si usanu stu putere?

Sò un studiosu di a cultura ebraica è di a literatura ebraica chì parla di l'influenza di i Ghjudei in l'industria editoriale. Ci hè una parte in u vostru libru induve site solu elencu i Ghjudei chì attualmente o anu travagliatu in a publicazione. Perchè attirà l'attenzione à questu quandu questu puderia incuragisce una lettura antisemita di a storia chì presentate?

Pensu chì s'ellu ci hè una coherenza trà stu libru è u mo ultimu libru ["Unclean Lips: Obscenity, Jews, and American Culture"], hè precisamente questu. Ùn vogliu micca trasmette a conversazione à l'antisemiti, ùn importa micca quantu sò forti o quantu terribili sò. Ùn deve esse micca quelli chì ponu decide cumu parlemu di sti tipi di prublemi. 

In u mo ultimu libru nantu à l'obscenità, l'antisemiti l'utilizanu in modu horrible, in modu inappropriatu, in modu pernicious. [David Duke hà tweetatu cù ammirazione annantu à "Unclean Lips", è hè statu citatu in alcune publicazioni antisemite cum'è "evidenza" chì i Ghjudei sò predatori sessuale.] Sapia chì anu da fà. È puderanu fà cù stu libru. È a cosa hè, pensu chì David Duke hà da fà ciò chì face, indipendentemente da ciò chì facciu, dunque ùn aghju micca da preoccupà per quessa. 

Ma pensu chì l'audienza chì vogliu parlà, chì hè i Ghjudei in l'America è i non Ghjudei chì curanu di u sistema literariu chì ùn sò micca antisemiti - Pensu chì l'idea chì ùn pudemu micca parlà di successu ebraicu, influenza ebraica, U putere ebraicu distorce solu è ci impedisce solu di capisce e cose impurtanti è veramente significative.

Allora, quella lista: Fà una lista di ogni tipu di Ghjudeu si senti un pocu stranu. Ma à u stessu tempu, negà o fintendu chì ùn ci hè micca veramente si senti incunificatu. 

Chjamate u periodu di a postguerra in a literatura un tempu di "franchisazione letteraria ebraica". Ciò chì hà incitatu questu, è chì eranu alcuni di i pro è i contra di questa elevazione brusca di i Ghjudei à pusizioni di putere in l'editoria, i riviste è l'accademia?

Eru à circà un termini, è "enfranchisement" mi piaceva perchè ùn vi dice micca ciò chì una persona hà da fà. Dice solu chì anu una nova opportunità è una nova manera di usà. E ciò chì hà causatu chì esattamente hè sempre difficiule di distangulà da altri cambiamenti socioeconomichi chì succedenu per i Ghjudei. Sapemu chì in u periodu di postguerra, i Ghjudei facenu megliu economicamente. Ci hè più sustegnu puliticu per i Ghjudei in modi diffirenti. È u successu in l'industria di l'editoria hè in relazione cù tuttu ciò, ma ancu solu ligatu à a crescita di sti cumpagnie chì i Ghjudei fundati in l'anni 1910 è 1920 chì anu successu in modu salvaticu, è chì ùn sò micca discriminatori à l'impiegati ebrei.

In realtà, hè veramente difficiule di avvolgere a testa intornu à ciò chì hè Disl'affranchisamentu pareva, chì ùn significava micca chì nimu ebreu ùn hà mai avutu à pubblicà qualcosa, o chì nimu ebreu puderia mai fà qualcosa, ma veramente significava chì, in generale, i Ghjudei ùn eranu micca in pusizioni di decisione. Mentre chì in u periodu di a postguerra, diventa cumplitamenti unremarkable, in un sensu literale, chì i Ghjudei avianu qualchì travagliu in u campu.

Pensate à voi stessu: Chì cambia quandu ùn ci hè micca una persona di stu gruppu minoritariu particulare chì [avà] hà una funzione di gatekeeping in questa industria? Per un editore di [casa editrice ebraica] Knopf, Harold Strauss, a risposta hè chì, una volta chì e persone di quellu gruppu minoritariu sò in quella pusizione, prughjettanu e so idee nantu à quale hè l'identità di stu gruppu, ciò chì deve esse. , nantu à a so decisione. Un saccu di editori ebrei anu l'uppurtunità di furmà un prugramma di publicazione è dicenu, questi sò i tipi di libri chì pensu chì a ghjente vulerà leghje. E pensu chì hè assolutamente un saccu mistu. 

[Knopf] hà fattu un travagliu maravigliu di publicà u yiddish in traduzzione. Perchè era capaci di fà? Perchè li piacia assai a literatura europea d'altu prestigio, è ponu presentà una certa literatura yiddish micca cum'è poesia di puesia, ma cum'è Dostoyevsky è Tolstoy. À u listessu tempu, una parte di ciò chì Knopf era più cunfortu chì alcuni altri editori, picchì Era una casa ebraica, era roba chì pensu chì a maiò parte di noi guardemu è dicemu chì era antisemita. Stuff like HL Mencken chì scrive un paru di passaggi nantu à i Ghjudei cum'è u peghju gruppu di persone in u pianeta.

Era quasi cum'è, perchè eranu autocuscenti di a so identità cum'è ebrei, chì si sentia più cum'è di pudè pubblicà una parte di sta scrittura antisemita cum'è una manera di guasgi scaccià l'accusazioni chì eranu parte di una mafia literaria.

Avete capituli nantu à a misoginia arradicata è casi flagranti di nepotismu trà i Ghjudei in case di edituri. Chì sò e lezioni chì i Ghjudei piglianu da ste cronache di i fallimenti di i capi literarii di u tempu ?

Parlaraghju à u pezzu di nepotismu perchè pensu chì hè una parte di u locu induve hè più chjaru. Nepotismu hè sta forza enormosa in a nostra sucità. Se pensate à i vostri amichi, à e persone chì cunnosci, à e persone cun quale avete cresciutu, face una enorme differenza in a vita di e persone chì anu parenti ricchi è missiavi o micca. Questu hè generalmente veru di a cultura occidentale. A cosa chì hè sfarente hè chì, trè o quattru generazioni fà, a maiò parte di i Ghjudei americani ùn puderanu micca aspittà stu tipu di eredità. È in l'ultimi 20, 30, 40 anni, hè diventatu assai più cumuni. 

Ùn hè micca omnipresente. Ùn hè micca tutti in a cumunità ebraica americana, ma cambia veramente induve si sentenu i Ghjudei, vis-à-vis l'altri populi in America, in quantu à i so vantaghji. Chì vulete fà cù i vantaghji è i privilegii è u putere chì vi sò datu? Se pudemu accettà chì hè assai più faciule per un ghjovanu ghjovanu ebreu chì si trova à esse libraru per avè un travagliu in l'editoria, per riesce in quella carriera, è ci importa di prublemi più grandi di ghjustizia suciale, pensu chì ci spinge à vulè. dumandà dumande cum'è, chì pudemu fà? 

Cum'è un genitore stessu, sò: amu i mo figlioli. Ùn hè micca cum'è vogliu chì i mo figlioli ùn anu micca successu. Ma vogliu creà sistemi chì ùn dicenu micca chì i figlioli di e persone più privilegiate continuanu à esse i più privilegiati in ogni casu.

U vincitore Pulitzer di quist'annu per a fiction, "U Netanyahus" di Joshua Cohen, hè una resa estremamente specifica di a vita ebraica americana è a pulitica intra-ebraica. Ùn hè micca dissimile à a scena chì rapprisentate in u libru di Philip Roth è Saul Bellow è tutti questi altri ebrei chì vincenu grandi premii literarii in l'anni '50. L'idea di a "maffia literaria ebraica" hè sempre cun noi ?

Ùn ci hè assolutamente micca dubbitu chì i Ghjudei sò sempre prominenti è riesciuti è prosperi. È s'è tù m'hà datu trè figlioli universitarii chì vulianu travaglià in l'editoria è unu era un zitellu ebreu, i mo soldi seranu nantu à elli ch'elli avarianu a megliu chance di successu - perchè anu da avè a maiò parte di cunnessione, etc.

Ddu Pulitzer decisione, quandu un premiu cum'è chì succede, si sente cum'è vi dice qualcosa di u mumentu culturale. U cunsigliu di Pulitzer rende publicu i nomi di i ghjudici nantu à quellu panel chì hà attribuitu u premiu à u libru di Josh Cohen. Ciò chì hè veramente impurtante hè di pensà micca à questu cum'è u Pulitzer, ma cum'è una conversazione chì hè accaduta trà quelli trè o quattru persone. Chì sapemu di elli è chì sò i so interessi ? [I membri di a ghjuria per i Pulitzers 2022 di Fiction eranu u direttore di a Fundazione Whiting Courtney Hodell, l'editore in capu di Kirkus Reviews, Tom Beer, u columnista di finzione di Wall Street Journal Sam Sacks, u prufessore di l'Università Northwestern Chris Abani è Deborah Heard, ex direttore di Hurston / Wright. Fundazione chì sustene i scrittori neri.]

Un premiu ùn hè mai una rappresentazione obiettiva o pura di un libru. Hè sempre solu una storia nantu à un gruppu di persone è ciò chì sò entusiasmati in un mumentu particulare.

Questa hè una meta quistione: Parlate di e rilazioni chì avete sappiutu disegnà nantu à sè stessu, cum'è un accademicu ebreu in u spaziu di publicazione, per pubblicà stu libru, è unu di i mutivi chì vi intervistate hè chì sapemu ognunu. altri attraversu spazii simili: eri un istruttore di studiente graduatu di u mio, è aghju participatu dopu à una cunfraternita di scrittura ebraica chì curriate. Cumu pensate à stu tipu di relazioni mentre navighi in u mondu è a vostra propria carriera?

Aghju veramente apprezzatu a quistione perchè pensu solu, à un livellu più grande, hè ciò chì vogliu chì u libru sia pensatu. Unu, più trasparenza annantu à questu hè bonu. Hè bè chì duvemu dì chì ci cunnoscimu. Ùn pensu micca chì u fattu chì avete da publicà un pezzu annantu à u mo libru impossibilmente corruptu, o un signu di qualcosa di assai sbagliatu. Ma hè ghjusta à dì chì ti faria un favore s'ellu pudessi, è probabilmente l'aghju avutu, è aghju apprezzatu se mi facissi un favore. 

Mi sentu cum'è chì prestate più attenzione à questu, duverebbe avè un effettu nantu à cumu agisce è cumu implementate qualsiasi putere chì avete accumulatu. Una di e cose chì Wellesley hà hè questa incredibile rete di alumni, induve l'alumni di a scola sò veramente custretti da l'idea di aiutà un studiente contemporaneo. È li dicu, vale a pena di pensà à ciò chì hè simile è sfarente in quella rete di alumni à a reta di l'ex-alumni di Harvard. Perchè se ciò chì a vostra reta d'alumni face hè di piglià e persone chì sò privilegiate è avè u più accessu à u putere è dà un impulsu extra di putere, pudete vulete pensà chì ùn hè micca u megliu per sustene. Ma se pensate à l'industrii in quale e donne è e persone non binari sò state tradizionalmente è continuamente sottorappresentate è discriminate, è a reta di l'ex-alumni di Wellesley pò aiutà à spinghje per più ghjustizia è equità in quelli campi, allora hè una cosa stupente.

À u gradu ch'e aghju un rolu di mentore è sustinitore di i studienti, cercu di pensà à: Quale sò i studienti chì anu menu prubabile di uttene aiutu? Puderia ancu micca esse u mo stintu per sustene elli perchè mi parenu menu simili o i so scopi puderanu esse menu allinati cun mè. Ma possu pruvà à truvà una manera d'utilizà qualsiasi vantaghji chì aghju per aiutà - purtendu una spezia di cuscenza à quale aghju aiutu cù lettere di ricunniscenza, chì pruvate d'istituì cù opportunità, stu tipu di cose.

Dite chì "avemu bisognu di più mafia littiraria", è delineate ciò chì puderia esse in 20, 30 anni s'ellu ci era subitu una abbundanza di persone Nere in queste pusizioni di pudere di pubblicazione, o altri gruppi marginali, è cumu chì puderia influenzà. Ghjudei ancu. Puderete scumpressà quellu?

Se pudemu tutti ricunnosce chì i Ghjudei anu ghjucatu stu rolu incredibbilmente eccessivamente grande è, sempre in u presente, anu ghjucatu chì in l'industria di l'editoria, una di e cose chì pudete piglià da questu hè, in realtà hè bè se un gruppu hà abbastanza sproporzionatu. putenza. 

Ci hè una idea di diversità chì significa chì a vostra proporzione in questa industria deve esse in relazione cù a vostra proporzione in a pupulazione. È ùn pensu micca solu chì l'industrii travaglianu cusì, è u putere ùn funziona micca cusì. Ciò chì vulete vede ùn hè micca un approcciu tokenizing à a diversità chì piglia un paru di persone è li mette in pusizioni di putere, ma un veru cambiamentu, induve ci pò esse un sensu chì ùn ci hè mai troppu.

E pensu chì succede in a publicazione avà in un sensu veramente putente è interessante. Dapoi l'assassiniu di George Floyd, ci hè un muvimentu, una vera attenzione à a supremazia bianca in a cultura americana. L'industria editoriale hà assuciatu alcuni editori afroamericani in pusizioni veramente prominenti. È pensu chì hè grande. È ciò chì spergu veramente, ciò chì speru chì a storia di i Ghjudei suggerisce, hè dopu avè assuciatu quelli persone prominenti in quelli posti prominenti, duveranu impiegà 400 più.

- Publicité -

Più di l'autore

- CONTENUTE ESCLUSIVA -spot_img
- Publicité -
- Publicité -
- Publicité -spot_img
- Publicité -

Bisogna à leghje

Dernières articuli

- Publicité -