Da Sant'Anastaziu di Sinai, scrittore ecclesiasticu, cunnisciutu ancu Anastasio III, Metropolita di Nicea, campava à l'VIII seculu.
Quistione 16: Quandu l'apòstulu dice chì l'autorità di stu mondu sò stabilite da Diu, questu significa chì ogni capu, rè è vescu hè risuscitatu da Diu?
Risposta: Da ciò chì Diu hà dettu in a Legge: "È vi daraghju pastori in u vostru core" (Jer. 3: 15), hè chjaru chì quelli prìncipi è rè chì sò degni di stu onore sò numinati da Diu; mentre chì quelli chì ùn sò micca degni, sò posti nantu à u populu indignu secondu a so indignità, da u permessu di Diu o a vulintà. Ascoltate alcune storie nantu à questu.
Quandu u tirannu Phocas diventò rè è cuminciò à fà u sangue per via di u boia Vosonius, un monacu di Custantinopuli, chì era un omu santu è avia assai curagiu davanti à Diu, si vultò versu ellu cun simplicità, dicendu: "Signore, perchè avete fattu ellu rè?". È dopu avè ripetutu questu per parechji ghjorni, una risposta hè vinuta da Diu, chì leghje: "Perchè ùn aghju micca trovu un peghju".
Ci era una altra cità assai peccaminosa intornu à Thebaid, in quale succorsu parechje cose vili è indecenti. In questa cità, un residente assai depravatu hè cascatu di colpu in un falsu amore, andò, si tagliò i capelli è si mette un vistitu monasticu, ma ùn hà micca firmatu di fà i so atti maligni. Hè accadutu, dunque, chì u vescu di quella cità hè mortu. Un anghjulu di u Signore apparsu à un omu santu è li disse: "Vai è appruntà a cità per ch'elli ponu sceglie vescu chì vene da i laici". U santu si n'andò è hà fattu ciò chì era urdinatu. È appena hè statu urdinatu quellu chì hè vinutu da u rangu di i laici, vale à dì u stessu laicu di quale avemu mintuatu, in a mente di (u novu vescu) ghjunsenu i sogni è l'altitudine. Allora un anghjulu di u Signore li apparsu è li disse: "Perchè ti pari assai di sè stessu, disgraziatu? Ùn avete micca diventatu vescu perchè era degnu di u sacerdotu, ma perchè sta cità hè degna di un tali vescu.
Per quessa, s'è vo vidite un rè, capu, o vescu indegnu è gattivi, ùn vi maravigliate, nè culpisce a pruvvidenza di Diu, ma amparà è crede chì per via di i nostri peccati simu datu à tali tiranni. Ma ancu cusì, ùn avemu micca alluntanatu da i mali.
Fonte: Φιλοκαλία τῶν Νηπτικῶν καί Ἀσκητῶν (Ἀναστάσιος ὁ Σιναΐτης), τόμ. 13Β, Ε.Π.Ε., ἐκδ. “Γρηγοριος ὁ Παλαμᾶς”, Thessaloniki 1998, σ. 225 ἑξ.