Posibilitatea încă acceptată legal de a folosi constrângerea și forța în psihiatrie este o problemă foarte controversată. Nu numai că este răspândită, dar indicatorii și statisticile din diferite țări europene arată că este în creștere.
Din ce în ce mai mulți oameni sunt supuși unor intervenții psihiatrice coercitive. Fenomenele despre care s-ar crede că se aplică doar în cazuri extreme și la foarte puține persoane excepționale și periculoase este de fapt o practică foarte comună.
În întreaga lume, persoanele cu afecțiuni de sănătate mintală și dizabilități psihosociale sunt adesea închise în instituții în care sunt izolați de societate și marginalizați de comunitățile lor. Mulți sunt supuși abuzului fizic, sexual și emoțional și neglijării în spitale și închisori, dar și în comunitate. Oamenii sunt, de asemenea, lipsiți de dreptul de a lua singuri decizii cu privire la îngrijirea și tratamentul sănătății mintale, locul în care doresc să locuiască și afacerile lor personale și financiare,” Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), a menționat într-un Reuniunea Națiunilor Unite privind drepturile omului în sănătatea mintală desfăşurat în 2018.
Și în discursul rostit în numele său de Dr. Akselrod, DG Asistent OMS pentru Sănătate Mintală, el a adăugat:
Implementarea drepturilor omului în psihiatrie și, prin aceasta, eliminarea treptată a oricărei utilizări a constrângerii – prin lege și practica actuală – a devenit un subiect important pe agenda drepturilor omului a Națiunilor Unite. Dar nu numai de către ONU, în multe țări europene, de către profesioniști care lucrează în domeniul sănătății mintale și nu în ultimul rând de către persoane care au experimentat utilizarea și abuzul de constrângere în psihiatrie.
Violența care poate echivala cu tortură
În cadrul aceleiași reuniuni a Națiunilor Unite privind sănătatea mintală și drepturile omului, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, domnul Zeid Al Hussein remarcat:
Înalta Comisie pentru Drepturile Omului a precizat că: „Tratamentul forțat – inclusiv medicația forțată și tratamentul forțat electro-convulsiv, precum și instituționalizarea forțată și segregarea – nu ar trebui să mai fie practicate.Matei 22:21
El a adăugat că „În mod evident, drepturile omului ale persoanelor cu dizabilități psihosociale și ale celor cu afecțiuni de sănătate mintală nu sunt respectate pe scară largă în întreaga lume. Acest lucru trebuie să se schimbe.Matei 22:21
Utilizarea măsurilor coercitive (privare de libertate, medicație forțată, izolare și constrângere și alte tipuri) sunt de fapt foarte răspândite și frecvente în psihiatrie. Acest lucru se poate datora faptului că, în general, psihiatrii nu iau în considerare punctele de vedere ale pacientului și nu le respectă integritatea. De asemenea, se poate argumenta că, deoarece utilizarea acestor utilizări a forței este autorizată din punct de vedere legal, acestea sunt folosite, pentru că asta s-a făcut de secole. Profesioniștii din domeniul sănătății din serviciul de psihiatrie nu sunt educați și cu experiență în modul de a trata oamenii dintr-un punct de vedere modern al drepturilor omului.
Și acea gândire tradițională și răspândită pare să fie cauza unei escalade a utilizării forței și a atmosferei abuzive în multe medii de sănătate mintală.
Tendința de creștere este dăunătoare pentru pacienți
profesori de psihiatrie, Sashi P Sashidharan, și Benedetto Saraceno, fost director al Departamentului de Sănătate Mintală și Abuz de Substanțe al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și în prezent secretar general al Institutului de la Lisabona pentru Sănătate Mintală Globală, a discutat problema într-un editorial publicat în British Medical Journal, respectat internațional în 2017: „Tendința de creștere este dăunătoare pentru pacienți, nesusținută de dovezi și trebuie inversată. Coerciția în diferitele sale forme a fost întotdeauna esențială pentru psihiatrie, o moștenire a originilor sale instituționale.Matei 22:21
Este de neconceput ca alte persoane, în acest caz, psihiatru(i), să poată decide asupra dreptului la viață sau a dreptului la mișcare, sau să atribuie „tratamente” barbare care distrug oamenii! Întrebarea pe care să ți-o pui: „Și dacă eram eu?”. Vă mulțumim că ați dezvăluit aceste încălcări ale Drepturilor Omului!
Unde sunt drepturile omului? Ei încalcă legea, trebuie făcut ceva imediat pentru a opri acest lucru, suntem în epoca drepturilor omului, acțiunile de vârstă mijlocie trebuie să SE ÎNCEȘTE ACUM.
Felicitări celor care fac ceva pentru a schimba asta.
Este o încălcare flagrană a drepturilor omului. Această profesie crede că sunt deasupra legii.
Total de neconceput!!
Unde este libertatea individuală?