Da San Reverendu Simeone u Novu Teologu,
Da "Istruzzioni cù rimproveru à tutti: rè, vescovi, preti, monaci è laici, parlati è parlati da a bocca di Diu" (extrait)
… Vescovi, capi di diocesi, capiscenu:
Tu sì l'impronta di a mo maghjina.
Messu, parli davanti à mè,
In l'assemblee di i ghjusti avete da vene.
Vi sò chjamati i mo discìpuli,
Purtendu a mo maghjina divina.
Ancu sopra a piccula tavola cumunale
Tamantu putenza chì avete ottenutu,
Ciò chì aghju da u Babbu, Diu u Verbu.
Sò Diu per natura, ma sò diventatu incarnatu
E sò diventatu un omu, ma in dui atti, vuluntà
È in dui nature. Inseparabile, unfused.
Sò umanu è Diu hè perfettu.
Cum'è un omu t'aghju criatu
Cù e vostre mani per tuccà è tene Mi.
Cum'è Diu, sò inaccessibile per voi
È sfuggente à e vostre mani mortali.
Sò invisibule à i cechi di spiritu,
Per tuttu u slaughter - sò rimasta inaccessibile,
Diu è l'omu in una sola Ipostasi universale di l'autore.
Trà i vescovi ci sò quelli
Chì cù u so sana hè diventatu fieru,
È s'alzanu sopra à l'altri,
Cunsiderendu tutti cum'è senza valore è inferiore.
Ci sò uni pochi di vescovi chì
Sò troppu luntanu da a dignità di u so statu.
Ùn parlu micca di quelli induve
E parolle cù fatti, cù a vita sò una,
È a so vita riflette l'insignamentu è e parolle.
Ma dicu assai di i vescovi,
A so vita ùn cunvene micca a so predicazione
È chì i mo terribili sicreti ùn sanu micca,
È pensanu chì u mo pane di focu ascendenu,
Ma u mo pane veramente, cum'è simplici, disprezzanu,
È pane simplice manghjanu, ma a mo gloria invisibile,
Hè impussibile di catturà un ochju di elli in tuttu.
Cusì, pochi di i mo vescovi sò degni.
Ci sò parechji chì sò altu in gradu
È in l'apparenza sò umili - ma cù un falsu,
Cù una umiltà disgustosa, stupida, ipocrita.
Perseguite solu elogi umani,
Mi disprezzanu, Creatore di tuttu l'universu,
È cum'è un poviru sò - disprezzatu è rifiutatu.
Tenenu u mo corpu indegnu,
Sforzendu per alzà sopra à tuttu, è ùn anu micca
I vestiti di a mo grazia chì
Ùn anu mai acquistatu in ogni modu.
In u mo tempiu venenu audacemente senza invitazione,
Entranu in a prufundità di palazzi tacite,
Chì ùn sò micca degne ancu da l'esternu di fighjà.
Ma mi portu misericordiosamente a so vergogna.
Entrandu, mi parlanu cum'è à un amicu:
Vi volenu micca cum'è servitori, ma cum'è camaradi
Per mustrà si - è stà quì senza paura.
Senza a mo grazia,
Prumettenu a ghjente di pricà per elli,
Puru culpèvule di parechji peccati,
Si mettenu vestiti brillanti,
Ma parevanu puliti solu in l'esternu.
E so ànime sò più sporche chè u fangu in i paludi,
Sò più terribili chè velenu mortale,
Villani, ghjustu solu in l'apparenza.
Cum'è una volta u traditore Ghjuda,
Pigliò u pane da mè è u manghjò indegnemente,
Cum'è s'è stu pane era a cosa più ordinaria,
È in quellu mumentu "per u pane" u diavulu intrì in ellu,
L'hà turnatu in un traditore senza vergogna à Diu.
Un perfidu esecutore di a so testamenta,
Schiavu è servitore di Ghjuda hà fattu.
Questu succederà senza sapè à quelli chì
Chì audace, fieru è indegnu
I mo Misteri Divini toccanu.
In particulare i capi di e diocesi, di e capitali,
Preti spessu
Prima di a cummunione anu una cuscenza arrugata,
E poi - cumplettamente cundannatu digià.
Entra in a mo Corte Divina audace,
Si stanu à l'altare senza vergogna è si parlanu,
Ùn mi vede micca è ùn mi sentu micca
A mo gloria divina inaccessibile.
Ebbè, s'elli pudianu vede, ùn s'arrianu
Ùn avarianu mancu à fà cusì
Per entre in u vestibule di una chjesa ortodoxa.
...
Quale di noi, i preti, oghje
Prima si pulì da i vici
È solu tandu s’hè arrisatu à esse prete ?
Quale puderia dì senza paura,
Qu'il méprise la gloire terrestre et accepte le sacerdoce
Solu per a gloria divina celeste?
Chì solu hà amatu Cristu cumplettamente,
È l'oru è e ricchezze ch'ellu rifiutò ?
Quale hè chì vive modestamente è si cuntenta di pocu ?
È quale ùn hà mai misappropriated ?
Quale ùn hè turmentatu da a cuscenza per un corruzzione ?