În timp ce găsirea de alimente și apă potabilă este prioritatea absolută, OMS a spus că asigurarea unui răspuns puternic de urgență sanitară este necesar pentru a preveni bolile prevenibile și decesele.
Agenția ONU solicită $ 123.7 de milioane de pentru a răspunde nevoilor de sănătate în creștere și pentru a preveni transformarea unei crize alimentare într-o criză de sănătate.
„Situația este deja catastrofală și trebuie să acționăm acum”, a declarat Ibrahima Soce Fall, director general adjunct al OMS pentru răspunsul în situații de urgență. „Nu putem continua în această criză de subfinanțare”.
Secetă severă
Cornul Africii include Djibouti, Somalia, Sudan, Sudanul de Sud, Etiopia, Uganda și Kenya.
Schimbările climatice, conflictele, creșterea prețurilor la alimente și Covid-19 Pandemia a agravat una dintre cele mai grave secete din regiune din ultimele decenii, potrivit OMS recurs,
„Acum sunt patru sezoane în care ploaia nu a venit așa cum a fost prezis și se estimează că un al cincilea sezon va eșua. În locurile în care este secetă, problema continuă să se înrăutățească și se agravează”, a spus managerul de incidente OMS, Sophie Maes.
„În alte locuri, precum Sudanul de Sud, au existat trei ani de inundații consecutive, aproape 40% din țară fiind inundată. Și ne uităm la ceva care este se va agrava în viitorul apropiat.”
Criza foametei
Se preconizează că peste 37 de milioane de oameni din regiune vor atinge cel de-al treilea nivel al Scalei de Clasificare a Fazei de Securitate Alimentară Integrată (IPC3) și mai mare în lunile următoare.
Aceasta înseamnă că populația se află în criză și este capabilă doar marginal să satisfacă nevoile minime de hrană prin epuizarea mijloacelor de trai esențiale sau prin strategii de gestionare a crizei.
Efectele secetei sunt deosebit de severe în estul și sudul Etiopiei, estul și nordul Keniei și sudul și centrul Somaliei.
Insecuritatea alimentară în Sudanul de Sud a atins cele mai extreme niveluri de la obținerea independenței în 2011, cu 8.3 milioane de oameni, reprezentând 75% din populație, confruntându-se cu o insecuritate alimentară severă.
Costul inacțiunii
Malnutriția acută duce la creșterea migrației pe măsură ce populațiile se deplasează în căutare de hrană și pășune, potrivit OMS.
Iar întreruperile duc adesea la deteriorarea igienei și a salubrității, deoarece focarele de boli infecțioase, cum ar fi holera, rujeola și malaria, sunt deja în creștere.
Mai mult, acoperirea slabă a vaccinării și serviciile de sănătate cu resurse insuficiente ar putea înregistra o creștere pe scară largă a numărului de focare de boli în țară și peste granițe.
Îngrijirea copiilor cu malnutriție severă cu complicații medicale va fi grav afectat și duce la rate ridicate de mortalitate infantilă.
Întreruperea accesului la asistență medicală poate crește și mai mult morbiditatea și mortalitatea, deoarece condițiile de urgență obligă populațiile să-și modifice comportamentul de căutare a sănătății și să acorde prioritate accesului la resurse care salvează vieți, cum ar fi hrana și apa.
