Carnavalul, unul dintre cele mai îndrăgite și sărbătorite evenimente din multe culturi, există de câteva secole. Originea sa își are rădăcinile în festivitățile străvechi care au suferit schimbări de-a lungul timpului și influența diferitelor culturi.
Rădăcinile carnavalului se găsesc în sărbătorile antice ale Saturnalei romane, o sărbătoare a lui Saturn, zeul semănării și al recoltei. A fost un eveniment sărbătorit anual la jumătatea lunii decembrie, care a durat șapte zile, cu activități precum banchete publice și festivități în stil carnaval. Folosirea măștilor și a costumelor fanteziste a avut loc în ultima zi a sărbătorilor Saturnaliilor.
De la Roma, festivitatea s-a răspândit în regiunea mediteraneană și a fost ulterior adoptată de Biserica Catolică. Biserica a modificat festivalul și l-a redenumit Carnaval pentru a-l conecta cu credințele creștine catolice ale maselor. Carnavalul a devenit o modalitate de pregătire pentru perioada de post și introspecție din Postul Mare, un eveniment catolic în care oamenii se pregătesc spiritual înainte de Paște.
Până în secolul al XV-lea, procesiunea Carnavalului a trecut prin mai multe schimbări, inclusiv o gamă mai largă de costume și măști, precum și adăugarea de tobe și muzică. În multe țări precum Brazilia și Trinidad, Carnavalul a fost o sursă de identitate culturală și națională.
În Rusia, în timpul stăpânirii sovietice, toate activitățile religioase au fost limitate, iar Postul Creștin, Carnavalul și Maslenița (versiunea rusă a Carnavalului) au fost interzise. După dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, Maslenitsa și alte festivaluri religioase au fost restaurate, iar Carnavalul și-a recăpătat vechile obiceiuri și tradiții.
Astăzi, Carnavalul este sărbătorit în multe părți ale lumii, din America de Sud până în Europa, Africa și Caraibe. Măștile, costumele, tobele, petrecerile și paradele rămân parte a festivităților de sărbătorire a Carnavalului, un eveniment cu o istorie adâncă și rădăcini care continuă să transcende de-a lungul veacurilor.
