După Summit-ul NATO: suntem deja în război cu Rusia?

Una dintre cele mai răsunătoare absențe de la discuția de la Vilnius a fost ce să facă cu Rusia. Deși calitatea de membru (sau lipsa acesteia) a Ucrainei, aderarea Suediei și dezbaterile în jurul avioanelor F-16 se profila ample, când a fost vorba de aspecte practice în jurul celei mai presante amenințări la adresa securității europene, au existat puține puncte de vedere strategice prezentate dincolo de descurajare sau dezangajare totală.

Cea mai dura discuție despre Rusia a venit nu din comunicatul final, ci de la Forumul Public NATO – la care a participat acest autor – care a avut loc în marginea summit-ului. Într-o discuție, secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace notat că ar fi o greșeală să respingem declarațiile de la conducerea înaltă a Rusiei în întregime ca propagandă. Deși sunt tentante să le considere irelevante, declarațiile publice oferă indicii despre barometrul politic al Rusiei și un sentiment despre modul în care conducerea rusă vede lumea. Wallace se referea la un eseu acum notoriu pe care președintele Vladimir Putin scris în iulie 2021 despre Ucraina, care a dezvăluit convingerea sa că Ucraina nu este o țară independentă de Rusia. Deși acest eseu nu a fost un precursor inevitabil al invaziei ulterioare, Wallace a sugerat că o citire mai atentă a declarațiilor oficiale a semnalat modul în care se discuta despre Ucraina la cele mai înalte niveluri politice din Rusia.

Această discuție a făcut parte dintr-un punct despre potențialul de escaladare nucleară în Ucraina, dar a dezvăluit mai larg că există încă multe lucruri pe care nu le știm despre luarea deciziilor rusești în materie de război – în special unde ar putea fi liniile roșii ale Moscovei sau pragurile pentru escaladare, sau o idee reală a modului în care Kremlinul interpretează acțiunile Occidentului. Pentru aceasta, merită să examinăm opiniile și acțiunile de la Moscova ca răspuns la summit.

Pregătirea de război?

Unul dintre cele mai alarmante răspunsuri la summit a venit de la emisiunea de discuții rusă 60 Minutes, care revendicat că formarea forțelor NATO însemna că NATO se pregătea de război cu Rusia. În ciuda mesajelor clare din partea NATO că nu dorește un conflict cu Rusia, summitul a fost încadrat ca o escaladă, amenințător o ciocnire directă cu Rusia cu Ucraina prinsă între ele. Nu este străin de hiperbolă, vicepreședintele Consiliului de Securitate Dmitri Medvedev a avertizat acea „apocalipsă nucleară” era un posibil scenariu care ar putea marca sfârşitul războiului. Apoi, a doua zi după încheierea summitului, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Maria Zakharova, a mers mai mult, susținând că subtextul summit-ului fusese ca NATO să-și declare intenția de a lansa un război european major.

Ideea că Rusia se află pe un curs ireversibil de război cu Occidentul nu este una nouă și a devenit un de masă subiect de discuție de târziu. Dar dacă Rusia se consideră deja în război cu Occidentul și NATO consideră că a făcut totul pentru a evita escaladarea și confruntarea directă cu Rusia, atunci există un teren comun mult mai puțin comun pentru a lucra. De asemenea, ar putea fi demn de luat în considerare faptul că o Rusia care se crede deja în război ar putea fi dispusă să se angajeze într-un comportament mai riscant și mai imprevizibil, ceea ce face ca de-escaladarea și înțelegerea liniilor roșii reale ale Moscovei să fie mult mai o provocare.

Unde sunt liniile roșii?

Este puțin probabil să fie o coincidență faptul că în preajma summitului, retorica din Rusia privind utilizarea armelor nucleare a escaladat. În pregătirea pentru Vilnius, Putin menținut că Rusia a mutat arme nucleare în Belarus, iar Ministerul Afacerilor Externe (MFA) a propus o serie de condiții (foarte improbabile) pentru retragerea acestora, cum ar fi îndepărtarea tuturor forțelor americane din Europa. Au mai fost alte declarații de la Serghei Naryshkin, șeful SVR (informații străine), că Ucraina produce o așa-numită „bombă murdară”, probabil în încercarea de a împinge o narațiune falsă. Tabloid pro-guvernamental Komsomolskaya Pravda sugerat că, odată cu creșterea forțelor NATO (non-nucleare), Rusia și-a rezervat dreptul de a răspunde, inclusiv cu utilizarea armelor nucleare.

O parte din coregrafie este importantă aici. Este demn de remarcat faptul că comunicarea MAE în ceea ce privește poziționarea nucleară nu a venit de la însuși ministrul de externe Serghei Lavrov, ci de la un oficial mai puțin cunoscut și mai junior numit Alexei Polishchuk, care conduce un departament al Comunității Statelor Independente – nu un domeniu de o prioritate specială pentru Rusia în acest moment. Polishchuk are formă – a mai vorbit despre utilizarea armelor nucleare de către Ucraina – dar este neobișnuit ca departamentul său să conducă retorica în jurul unei chestiuni atât de importante.

Deși ar fi neînțelept să ignorăm semnalarea Rusiei cu privire la potențiala utilizare a forței nucleare, se pare că Kremlinul a ajuns să aștepte un răspuns din partea Occidentului ori de câte ori este menționat, deoarece acest lucru readuce pe ordinea de zi urgența deschiderii canalelor de comunicare de urgență cu Rusia. Este posibil ca Rusia să considere răspunsul Occidentului ca pe o potențială slăbiciune sau ar putea încerca să probeze propria dorință a NATO de a folosi forța nucleară. Sau, ar putea căuta să creeze bazele viitoare pentru o discuție practică de securitate; cu a Rusiei suspensie al Noului START în februarie 2023, în prezent nu există tratate de control al armelor care să susțină securitatea nucleară în Europa – un scenariu periculos care a provocat dezbateri semnificative în rândul comunității academice din Rusia, nu toate escaladătoare. Sentimentul public este important și aici – un sondaj sociologic publicat pe 13 iulie a indicat că trei sferturi dintre ruși sunt opus către țara care folosește arme nucleare în Ucraina, chiar dacă – așa cum a fost formulată întrebarea – ar câștiga războiul. Este posibil ca sondajul să fi fost comandat pentru a testa apele și pentru a determina măsura în care opiniile publicului sunt în concordanță cu unele dintre comentariile conducerii înalte din ultima vreme.

Toate acestea sugerează că discuțiile despre armele nucleare și deplasarea acestora în Belarus ar putea reprezenta mai mult un instrument de politică externă decât o dorință reală de a escalada la un nivel superior. Deși este dificil să se stabilească unde sunt pragurile Moscovei, există puține probleme care captează atenția Occidentului, cum ar fi problema nucleară, iar Rusia ar fi putut vedea asta ca pe o oportunitate de a se introduce din nou în conversație.

Ce facem cu asta?

Este dificil să luăm declarațiile de politică externă ale Rusiei la valoarea nominală. Ca întotdeauna, scopurile sale pretinse reprezintă o multitudine de interese proprii și obiective adesea concurente și contradictorii. Dar dacă presupunem că Rusia crede că este deja în război cu NATO, atunci ar trebui să existe o discuție mai presantă despre ce face Occidentul cu Rusia de aici.

Finala NATO comunicat menționează de nenumărate ori Rusia drept cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa ordinii mondiale și a securității internaționale. Dar ceea ce nu a fost abordat a fost dacă a existat vreo îmbunătățire colectivă de la începutul războiului în înțelegerea și anticiparea de către Alianță a modului în care gândește Moscova – fie despre NATO, fie despre condițiile pentru războiul nuclear, fie unde ar putea fi celelalte linii roșii ale acesteia. Dacă răspunsul este că nu a existat nicio îmbunătățire, atunci nu pare să existe o înțelegere a modului în care acest lucru s-ar putea schimba pe termen lung și implicațiile practice pe care le-ar avea acest lucru pentru cheltuielile militare sau prioritizarea resurselor.

Pentru un summit axat pe securitate, nu părea să existe multă gândire strategică cu privire la modul de a evita gândirea de grup despre un adversar extrem de periculos ale cărui praguri de escaladare nu le înțelegem pe deplin.

Opiniile exprimate în acest Comentariu sunt ale autorului și nu le reprezintă pe cele ale Guvernului Majestății Sale, ale RUSI sau ale oricărei alte instituții.

Ai o idee pentru un comentariu pe care ai vrea să ni-l scrii? Trimite o scurtă prezentare către [email protected] și vom reveni la dvs. dacă se încadrează în interesele noastre de cercetare. Îndrumările complete pentru colaboratori pot fi găsite aici.