17.1 C
Bruxelles
Luni, 13, 2024
ApărareMinisterele de Externe și puterea cibernetică: implicații ale inteligenței artificiale

Ministerele de Externe și puterea cibernetică: implicații ale inteligenței artificiale

DISCLAIMER: Informațiile și opiniile reproduse în articole sunt cele ale celor care le declară și este propria lor responsabilitate. Publicare în The European Times nu înseamnă automat aprobarea punctului de vedere, ci dreptul de a o exprima.

TRADUCERI DE RENUNȚARE A RESPONSABILITĂȚII: Toate articolele de pe acest site sunt publicate în limba engleză. Versiunile traduse sunt realizate printr-un proces automat cunoscut sub numele de traduceri neuronale. Dacă aveți îndoieli, consultați întotdeauna articolul original. Multumesc pentru intelegere.


Domeniul securității cibernetice nu este străin de hiperbolă și sperietorie – inclusiv retorica fatală care prevede un „Cyber ​​Pearl Harbour” sau „Cyber ​​9/11”. Pentru AI, echivalentul ar fi dezbaterile despre riscurile sale existențiale care invocă portretizarea în serie a lui Arnold Schwarzenegger. The Terminator. În timp ce atât securitatea cibernetică, cât și AI împărtășesc povara bagajelor inutile, ele împărtășesc și ceva mai important: AI și securitatea cibernetică sunt probabil să devină din ce în ce mai interdependente. Statele au încercat de mult să atenueze riscurile și să îmbrățișeze oportunitățile spațiului cibernetic. Așa cum ei acum juca prinde din urmă în eforturile de a reglementa și de a negocia principii comune cu privire la modul de utilizare a AI, statele ar trebui să se asigure că diplomația lor cibernetică și diplomația IA nu se desfășoară în siloz. Ele ar trebui urmărite cât mai strâns împreună.

Niciun stat nu dorește să rămână în urmă în cursa pentru a-și asigura avantajul strategic în AI sau spațiul cibernetic – deși, în mod realist, unele state sunt mai bine plasate decât altele pentru a cultiva un ecosistem intern care susține inovarea AI și pentru a-și valorifica beneficiile operaționale. Deși AI este departe de a fi o nouă dezvoltare în securitatea cibernetică, totuși va fi tot mai integrat atât în ​​operațiuni defensive cât și ofensive în spațiul cibernetic. Acest lucru va crește viteza și amploarea angajamentelor, ridicând întrebări cu privire la modul de asigurare a înțelegerii și controlului uman adecvat și a modului de constrângere a concurenței pentru a reduce riscul utilizării imprudente sau escalabile a IA în spațiul cibernetic.

Diplomație cibernetică și putere cibernetică

Interdependența inteligenței artificiale și a puterii cibernetice (pe scurt: capacitatea unui stat de a-și atinge obiectivele în și prin spațiul cibernetic) este un exemplu izbitor al modului în care tendințele contemporane în competiția geopolitică au afectat modul în care gândim evoluțiile științei și tehnologiei emergente. Aceasta nu este o dezvoltare nouă. Discuțiile internaționale despre comportamentul responsabil al statului în spațiul cibernetic și eforturile de colaborare împotriva criminalității informatice au fost o parte oficială a agendei globale. pentru 20 ani. Prin acest proces, statele și părțile interesate nestatale (de la sectorul privat la societatea civilă) s-au luptat cu partea mai întunecată a ascensiunii internetului și a tehnologiilor digitale, discutând despre amenințările reprezentate de infractorii cibernetici și de statele ostile. Procesul diplomatic a avut suișuri și coborâșuri, dar a livrat un acord emergent cu privire la aplicabilitatea dreptului internațional în spațiul cibernetic și existența unei serii de norme, reguli și principii voluntare care ar trebui să ghideze comportamentul statelor în acest domeniu. Mai rămân multe dezbateri de soluționat, cum ar fi cele privind interpretarea și implementarea normelor existente, meritele elaborării de noi norme și cel mai bun format instituțional pentru următoarea fază a diplomației cibernetice globale.

Ministerele de Externe și diplomația cibernetică

În Marea Britanie și în alte state, ministerele de externe au devenit din ce în ce mai active în această agendă. La un nivel, nu este surprinzător că Serviciul Diplomatic ar trebui să fie un jucător instituțional de frunte în diplomația cibernetică, dar la un alt nivel trebuie amintit că mare parte din substanța acestor discuții diplomatice are o influență asupra activităților operaționale care sunt de domeniul forțelor armate și agențiilor de informații ale unui stat. În consecință, peisajul instituțional al politicii cibernetice este oarecum aglomerat – în special în acele state care posedă mai multă „putere cibernetică”, cum ar fi Marea Britanie. Actori instituționali diferiți vor avea opinii diferite despre care ar trebui să fie politica unui stat și, în mod corespunzător, diferitele capitaluri proprii în joc în procesul de luare a deciziilor.

În patru iterații ale strategiei Regatului Unit (2009, 2011, 2016 și 2022), a fost evident că Regatul Unit și-a sporit investițiile în elementele diplomatice și de politică externă ale strategiei cibernetice. Oficiul pentru Externe, Commonwealth și Dezvoltare (FCDO) este activ în negocierile și discuțiile cibernetice globale, inclusiv în forumuri precum ONU și OSCE. Este implicată în finanțarea și dezvoltarea capacităților cibernetice ale altor state și organisme regionale. Este, de asemenea, implicat în elaborarea de către Regatul Unit a conceptului de Putere cibernetică responsabilă, democratică, care servește atât ca principiu de bază al modului în care Regatul Unit abordează utilizarea puterii cibernetice, cât și ca un trop al comunicării strategice, deoarece Marea Britanie încearcă să modeleze dezbaterile interne și internaționale despre modul în care statele ar trebui să se organizeze pentru a-și exercita puterea cibernetică într-un mod precis, proporțional și bine reglementat.

Rolul ministerelor de externe în acest proces are mai multe fațete. Pe lângă conducerea efortului de negociere în forumurile diplomatice, ele oferă o fereastră către gândirea altor state despre modul în care capabilitățile cibernetice ar trebui utilizate și reglementate și acționează ca o sursă de raportare despre inovațiile străine AI (atât științifice, cât și în politici sau reglementări). Ministerele de externe și-au pierdut de mult monopolul în gestionarea relațiilor cu alte state – ministerele apărării, de exemplu, au o nevoie clară de a menține contactul direct cu omologii lor străini – dar rămâne un rol de coordonare pentru ministerele de externe pentru a se asigura că acest mozaic de legături externe este urmărit în mod coerent.

Ministerele de externe trebuie să fie organizate pentru performanță eficientă, de exemplu prin crearea de departamente pentru politica cibernetică și tehnologică emergentă. FCDO are un departament de politici cibernetice de peste un deceniu și a crescut semnificativ în acea perioadă, dar există o întrebare valabilă pentru viitor despre dacă ar putea fi stabilită mai multă coerență prin fuzionarea departamentului cu omologul său axat pe politica tehnologică internațională. În mod similar, dincolo de ramura de politică, ministerele de externe ar trebui să îmbunătățească cunoștințele de bază pentru deciziile de politică prin crearea și dotarea cu resurse pentru cercetare și analiză. Pentru toate ministerele de externe care își măresc efortul de politică privind inteligența artificială și puterea cibernetică, o întrebare utilă de pus este cum ar arăta o creștere proporțională sensibilă în sprijinirea funcțiilor precum cercetarea. Riscul de a urma unul fără celălalt este ca instituția să obțină mai puțin bani în general. Dacă statele sunt îngrijorate de concurența geopolitică în AI și puterea cibernetică – și în mod clar sunt îngrijorat – atunci este nevoie de o evaluare netă sistematică a evoluțiilor din alte state. Acest lucru ar trebui urmărit în colaborare cu aliații și partenerii, dar mai întâi este necesar să se analizeze aranjamentele interne și să se determine dacă acestea sunt adecvate scopului.

Întâlnirile la summit: bune sau rele?

În cele din urmă, un cuvânt despre găzduirea intenționată a Marii Britanii a unui summit global pentru siguranța AI, anunțat de premier în recenta sa vizită în SUA și programat pentru sfârșitul acestui an. Este ușor să fii cinic sau sceptic cu privire la astfel de inițiative. Este costul justificat de beneficiile probabile; ar putea lățimea de bandă oficială pe care o consumă să fie dedicată altor lucruri, mai productive; sau șefii de guvernare vor proiecta împreună imaginea angajamentului de fond, dar vor duce la puține în practică?

Pentru dreptate, aceste summit-uri își pot avea locul, atâta timp cât sunt o parte productivă a unui efort mai larg. Ei pot semnala că șefii de guvern sunt interesați, ceea ce poate conduce la activitatea birocratică. Chiar dacă lista de prezență este restrânsă la cele mai „înțelepte” state, aceasta poate avea totuși valoare (un exemplu recent este cel condus de SUA Summit pentru Democrație) și pe termen scurt poate fi de fapt mai productiv, ajutând la coordonarea unei coaliții a acelor state cele mai dispuse să accepte provocarea de a se asigura că impactul tehnologiilor emergente nu subminează democrația, libertatea și drepturile omului. Dar predicarea celor convertiți va face doar atât de mult. Acest lucru este valabil mai ales atunci când o abordare alternativă, cum ar fi cea a Chinei, este comercializată cu energie către state deja receptivi la mesajul că noile tehnologii de supraveghere și control pot înclina și mai mult echilibrul dintre guverne și cetățeni.

Concluzie

Agenda globală a diplomației cibernetice este deja încărcată, cu dezbateri despre normele de comportament ale statului în spațiul cibernetic și un noul tratat privind criminalitatea cibernetică. În mod similar, propunerea Marii Britanii de a organiza un summit privind siguranța IA este doar un exemplu de intensificare a eforturilor internaționale de abordare a impactului AI. Provocarea pentru ministerele de externe va fi asigurarea coerenței între aceste două agende, în special recunoscând prioritatea înțelegerii implicațiilor AI pentru diplomația normelor cibernetice. Ministerele de Externe trebuie să se organizeze, să se coordoneze eficient (pe plan intern și cu aliații) și să contribuie la procesul de înțelegere și modelare a evoluțiilor relevante din alte state. Implicațiile AI și ale altor tehnologii emergente pentru puterea cibernetică reprezintă o nouă prioritate semnificativă pentru diplomație și politica externă. Ministerele de Externe trebuie să se adapteze pentru a face față acestei provocări.

Părerile exprimate în acest Comentariu sunt ale autorului și nu reprezintă cele ale RUSI sau ale oricărei alte instituții.

Ai o idee pentru un comentariu pe care ai vrea să ni-l scrii? Trimite o scurtă prezentare către [email protected] și vom reveni la dvs. dacă se încadrează în interesele noastre de cercetare. Îndrumările complete pentru colaboratori pot fi găsite aici.

Linkul sursă

- Publicitate -

Mai mult de autor

- CONȚINUT EXCLUSIV -spot_img
- Publicitate -
- Publicitate -
- Publicitate -spot_img
- Publicitate -

Trebuie citit

Ultimele articole

- Publicitate -