As UNRWAOfițerul de depozitare și distribuție al lui, Maha Hijazi a fost responsabil pentru asigurarea hranei pentru sute de mii de persoane strămutate care și-au căutat refugiu în adăposturile sale.
Misiune imposibilă
„Echipele UNRWA din Gaza lucrează din greu pentru a asigura toate nevoile de bază pentru acești oameni, iar numărul unu este securitatea și siguranța”, a spus ea.
„Facem tot posibilul, în ciuda tuturor provocărilor, în ciuda resurselor limitate, în ciuda faptului că nu există combustibil. Dar suntem pe teren, făcând o misiune imposibilă de a asigura ceea ce putem asigura pentru oamenii noștri.”
Doamna Hijazi este, de asemenea, mamă, iar în această săptămână familia ei a fugit în Egipt pentru că copiii ei vor fi în siguranță acolo.
Ea a vorbit cu Știri ONU despre decizia dureroasă de a părăsi Gaza, casa ei și locul de muncă.
Acest interviu a fost editat pentru lungime și claritate.
Maha Hijazi: Nici copiii mei, nici niciunul dintre copiii noștri palestinieni nu se simt în siguranță, se simt în siguranță și nu se simte protejat. Toată noaptea și ziua aud bombardamente peste tot și au o singură întrebare: cu ce am greșit ca să merităm această viață și vom muri azi sau în seara asta?
În fiecare zi mă întrebau înainte de a merge la culcare: „Mamă, vom muri în seara asta, ca vecinii noștri, ca rudele noastre?”. Așa că a trebuit să-i îmbrățișez și să le promit că dacă murim, vom muri împreună, ca să nu simțim nimic. Și dacă auzi bombardamentul, atunci ești în siguranță. Racheta care te va ucide, nu-i vei auzi sunetul.
Știri ONU: Ați fugit luni din Gaza pentru Egipt. Povestește-ne despre călătorie, mai ales că umanitarii au spus că nicăieri nu este sigur în Gaza.
Maha Hijazi: Mă simt supărat că trebuie să-mi părăsesc patria – să-mi părăsesc casa, apartamentul și, de asemenea, să-mi părăsesc munca zilnică în sprijinul refugiaților – dar ce altceva aș putea face pentru copiii mei pentru că au dublă naționalitate. Trebuie să am această șansă ca ei să doarmă și să simtă că se aseamănă cu ceilalți copii. Deci, nu vreau să ratez această oportunitate, în ciuda durerii din interior.
Vă pot spune că toată călătoria am plâns cu copiii mei pentru că nu vrem să părăsim pământul nostru, nu vrem să părăsim Gaza. Dar am fost forțați să facem asta căutând siguranță și protecție.
De fapt, am locuit în mijlocul Gazei, în Deir al Balah, iar trecerea este la Rafah în sud. Mulți oameni care tocmai au fost evacuați se plimbau pe strada Salahadin și nu aveau unde să meargă. I-am văzut și am asistat la bombardament în timpul călătoriei noastre până am ajuns la trecerea Rafah prin care, de altfel, nu toți palestinienii au voie să treacă. Trebuie să ai altă naționalitate sau alt pașaport. Deci, a fost greu și nu voi uita această zi.
Știri ONU: Care a fost sarcina ta principală la UNRWA?
Maha Hijazi: Sarcina mea principală în timpul situației de urgență sau în timpul acestui război a fost punctul focal alimentar la sala de operații centrală. Așadar, am fost responsabil pentru asigurarea alimentelor necesare persoanelor strămutate (IDP) în adăposturile UNRWA. Planul nostru a fost să avem 150,000 de palestinieni IDP în adăposturile UNRWA, care ajung acum la aproximativ un milion. Nevoile lor sunt foarte mari și există o lipsă de resurse, așa că de aceea muncim din greu doar pentru a le asigura cel puțin minimul pentru a supraviețui.
Știri ONU: Cum funcționează UNRWA și unde poate ajuta populația din Gaza?
Maha Hijazi: Oamenii caută școli UNRWA. Ei caută protecție sub drapelul ONU, iar apoi suntem responsabili să le oferim alimente și, de asemenea, articole nealimentare, pături, saltele, pe lângă apă potabilă și apă curentă.
Echipele UNRWA din Gaza lucrează din greu pentru a asigura toate nevoile de bază pentru acești oameni, iar numărul unu este securitatea și siguranța. În ciuda acestui fapt, nu există un loc sigur în Gaza, ceea ce este foarte adevărat și foarte corect. Dar facem tot posibilul, în ciuda tuturor provocărilor, în ciuda resurselor limitate, în ciuda faptului că nu există combustibil. Dar suntem pe teren, făcând o misiune imposibilă de a asigura ceea ce putem asigura pentru oamenii noștri.
Știri ONU: UNRWA a primit combustibil când ați fost acolo? Ce zici de mâncare și apă? Primești rechizitele de care ai nevoie?
Maha Hijazi: În primele zile de escaladare, am încetat să mai primim combustibil. Și după aceea am primit ca niște picături de combustibil doar pentru a ne opera vehiculele. Recent, poate acum patru sau cinci zile, ni s-a permis să primim combustibil, dar era o cantitate foarte mică. Îmi amintesc în ultimele zile în care am fost în Gaza, am avut camioanele de ajutor la trecerea Rafah, dar fără combustibil pe camioane, așa că camioanele au rămas blocate două zile așteptând să fie alimentate. Generatoarele pentru a furniza energie electrică, și pomparea apei, stații de canalizare, totul are nevoie de combustibil, pe lângă brutării.
În ceea ce privește hrana și apă, acestea sunt cantități foarte, foarte mici și nu sunt suficiente pentru nevoile noastre, deoarece numărul de PDI crește dramatic. Dar nu sunt doar oameni din adăposturile UNRWA. Există sute de mii de oameni în afara adăposturilor UNRWA. Le este foame și nu primesc mâncare, nici măcar în piețele locale. Familia mea nu era într-un adăpost UNRWA, dar îmi amintesc că părinții mei nu au primit cantități suficiente de alimente de la piață. Am asistat la asta. Am fost la piețe, dar sunt goale. Nu am găsit nimic de cumpărat. Avem bani, dar nu avem nimic de cumpărat.
