În noiembrie 2023, negocierile dintre UE și Australia pentru un Acord de Liber Schimb (ALS) s-au prăbușit. Acest lucru s-a datorat în primul rând cerințelor stricte din partea UE privind indicatorii geografici protejați – capacitatea de a comercializa vinuri și alte produse ca provenind dintr-o anumită regiune – precum și unei abordări inflexibile a accesului pe piață pentru exporturile agricole.
Câteva săptămâni mai târziu, a devenit evident că impasul aflat în desfășurare în negocierile UE-Mercosur – în mare parte din cauza cererilor de la Bruxelles pentru mediu și defrișări – nu a fost rezolvat, președintele brazilian Lula afirmând că UE „are lipsă de flexibilitate”.
În același timp, negociatorii UE au încheiat o altă rundă de negocieri cu Indonezia legată de ALS propus: practic nu s-a înregistrat niciun progres de aproape șase luni, iar această ultimă întâlnire nu a fost diferită.
Poza este clara:
facilitarea comerțului și deschiderea piețelor au stagnat. Aceasta este o problemă specială, deoarece Indonezia este una dintre piețele de consum cele mai mari și cu cea mai rapidă creștere din lume. Odată cu scăderea exporturilor noastre către China și Rusia (din motive evidente și de înțeles), deschiderea de noi piețe uriașe ar trebui să fie o prioritate. Nu arată așa.
Dovezile arată că aceasta nu este o problemă cu partenerul nostru de negocieri. În ultimele 12 luni, Indonezia a finalizat un acord cu Emiratele Arabe Unite (în mai puțin de un an). Recent și-a actualizat existentul acord cu Japonia, si este negocieri cu Canada și Uniunea Economică Eurasiatică, printre alții. Este doar în negocierile cu UE că Indonezia a considerat că progresele sunt lente și dificile.
Nu sunt doar negocierile ALS: se așteaptă să se pronunțe în curând un dosar al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) împotriva UE, depus de Indonezia. Acest caz, pe lângă disputele existente cu privire la Directiva privind energia regenerabilă și exporturile de nichel, înseamnă că Indonezia vede politicile noastre ca fiind protecționiste și anti-comercial. Alegerile prezidențiale sunt programate pentru februarie: favoritul Prabowo a spus destul de clar că Indonezia „nu are nevoie de UE”, subliniind „standardele duble” în politica comercială a UE.
Deci, care este calea de urmat pentru relație?
Alegerile UE și numirea unei noi Comisii trebuie să anunțe o schimbare de abordare. Promovarea exporturilor UE și extinderea accesului pe piață pentru viitorii giganți precum Indonezia și India trebuie să fie o prioritate. Obstrucționismul tehnocratic trebuie înlocuit cu o conducere politică puternică și un angajament față de noii parteneri comerciali.
Implicarea acestor țări partenere în domeniile politicii UE care le afectează – cum ar fi Green Deal – este, de asemenea, esențială. Comisia pare să fi apreciat greșit cât de mare ar declanșa regulamentul UE de defrișare: 14 țări în curs de dezvoltare, inclusiv Indonezia, au semnat o scrisoare deschisă prin care o denunță, iar provocările OMC sunt cu siguranță iminente. Consultarea adecvată și comunicarea diplomatică ar fi putut împiedica acest lucru să devină o problemă. Această consultare trebuie să depășească ambasadele: Indonezia are milioane de mici fermieri care produc ulei de palmier, cauciuc, cafea și vor fi grav afectați de regulamentul UE. Lipsa de sensibilizare înseamnă că aceste voci sunt acum de-a dreptul ostile UE.
În general, Indonezia nu este antagonistă. Continuă să continue negocierile cu Comisia, iar unele state membre – în special Germania și Țările de Jos – poartă discuții bilaterale pozitive. Dar direcția de mers este o îngrijorare: nu ne putem permite încă 5 ani de stază în discuțiile comerciale, în timp ce tensiunile politice cresc în jurul barierelor comerciale ale UE (dintre care majoritatea nici măcar nu au intervenit încă).
Alegerile ar putea și ar trebui să ofere un nou început pentru ambele părți. Același lucru este valabil și pentru India (alegerile din aprilie-mai) și poate chiar și pentru Statele Unite (noiembrie). Punctul cheie care leagă toate acestea este că ele funcționează numai dacă noua Comisie dorește serios să promoveze oportunitățile de export ale UE și să reducă barierele comerciale, mai degrabă decât să ridice mai multe dintre ele.
