El și alții au vorbit cu Eline Joseph, care lucrează pentru Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) în Port-au-Prince cu o echipă care oferă sprijin psihosocial persoanelor care au fugit din casele lor din cauza violenței și a insecurității.
Ea a vorbit cu Știri ONU despre viața ei profesională și despre întreținerea familiei.
„Trebuie să spun că a devenit mai dificil să-mi fac treaba, deoarece nu pot să mă mișc liber și să ofer îngrijire persoanelor strămutate, în special celor care se află în zone roșii, care sunt prea periculoase pentru a fi vizitate.
Viața de zi cu zi continuă pe străzile din Port au Prince, în ciuda nesiguranței.
Nesiguranța din Haiti este fără precedent – violență extremă, atacuri ale bandelor armate, răpiri. Nimeni nu este în siguranță. Toată lumea riscă să devină o victimă. Situația se poate schimba de la minut la minut, așa că trebuie să rămânem vigilenți în orice moment.
Pierderea identității
Recent, am întâlnit o comunitate de fermieri care au fost forțați, din cauza activității bandelor, să-și părăsească pământul foarte fertil de pe dealurile din afara Petionville [un cartier din sud-estul Port-au-Prince] unde cultivau legume.
Unul dintre lideri mi-a spus cum și-au pierdut modul de viață, cum nu mai puteau respira aerul curat de munte și să trăiască din roadele muncii lor. Ei locuiesc acum într-un loc pentru persoane strămutate cu oameni pe care nu îi cunosc, cu acces redus la apă și canalizare adecvată și aceeași hrană în fiecare zi.
Mi-a spus că nu este persoana care a fost cândva, că și-a pierdut identitatea, despre care spunea că este tot ceea ce poseda în lume. A spus că nu mai înseamnă nimic.
Am auzit câteva povești disperate de la bărbați care au fost forțați să asiste la violul soțiilor și fiicelor lor, dintre care unele erau infectate cu HIV. Acești bărbați nu au putut face nimic pentru a-și proteja familiile și mulți se simt responsabili pentru ceea ce s-a întâmplat. Un bărbat a spus că se simțea lipsit de valoare și că avea gânduri sinucigașe.
Lucrătorii de la un ONG partener local al ONU, UCCEDH, evaluează nevoile persoanelor strămutate din centrul orașului Port-au-Prince.
Am ascultat copiii care își așteaptă să vină tații acasă, temându-se că ar fi putut fi împușcați.
Sprijin psihologic
Lucrând la OIM echipa, oferim primul ajutor psihologic pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv sesiuni individuale și de grup. De asemenea, ne asigurăm că sunt într-un loc sigur.
Oferim sesiuni de relaxare și activități recreative pentru a ajuta oamenii să se relaxeze. Abordarea noastră este centrată pe oameni. Luăm în considerare experiența lor și introducem elemente ale culturii haitiane, inclusiv proverbe și dansuri.
Am organizat și consiliere pentru persoanele în vârstă. O femeie s-a apropiat de mine după o ședință pentru a-mi mulțumi, spunându-mi că este prima dată când i s-a oferit ocazia de a exprima în cuvinte durerea și suferința pe care le trăia.
Viață de familie
Trebuie să mă gândesc și la propria mea familie. Sunt obligat să-mi cresc copiii în cei patru pereți ai casei mele. Nici măcar nu le pot scoate la plimbare, doar ca să respir aer curat.
Când trebuie să plec din casă pentru cumpărături sau muncă, fiica mea de cinci ani mă privește în ochi și mă face să promit că mă voi întoarce acasă sănătoasă și sănătoasă. Acest lucru mă întristează foarte tare.
Fiul meu de 10 ani mi-a spus într-o zi că dacă președintele, care a fost ucis în casa lui, nu este în siguranță, atunci nimeni nu este în siguranță. Și când spune asta și îmi spune că a auzit că trupurile oamenilor uciși sunt lăsate pe străzi, nu prea am un răspuns pentru el.
Acasă, încercăm să avem o viață normală. Copiii mei își exersează instrumentele muzicale. Uneori vom face un picnic pe verandă sau vom avea o seară de film sau karaoke.
Din toată inima, visez că Haiti va fi din nou o țară sigură și stabilă. Visez că persoanele strămutate se pot întoarce la casele lor. Visez că fermierii se pot întoarce la câmpurile lor.”
