Comisia pentru afaceri sociale, sănătate și dezvoltare durabilă a Adunării Parlamentare a adoptat în unanimitate un proiect de rezoluție, precum și un proiect de recomandare către guvernele europene, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional, și a cerut ca acesta să se inspire din activitatea ONU. Convenția pentru persoanele cu dizabilități.
Comitetul a subliniat că ONU a trecut în mod clar la o abordare a dizabilității bazată pe drepturile omului, care a subliniat egalitatea și incluziunea. Bazat pe un raport de la raportoarea sa, dna Reina de Bruijn-Wezeman, comisia a formulat o serie de recomandări care abordează în mod specific scena din țările europene.
Comisia a propus ca legile care autorizează instituționalizarea persoanelor cu dizabilități să fie abrogate progresiv, precum și legislația privind sănătatea mintală care permite tratamentul fără consimțământ și detenția bazată pe deficiențe, în scopul de a pune capăt constrângerii în sănătatea mintală. Guvernele ar trebui să dezvolte strategii finanțate în mod adecvat, cu termene și repere clare, pentru o tranziție reală către o viață independentă pentru persoanele cu dizabilități.
„Persoanele cu dizabilități sunt adesea presupuse că nu pot trăi independent. Acest lucru este înrădăcinat în concepții greșite larg răspândite, inclusiv că persoanele cu dizabilități nu au capacitatea de a lua decizii corecte pentru ele însele și că au nevoie de „îngrijire specializată” oferită în instituții”, a subliniat comitetul.
„În multe cazuri, credințele culturale și religioase pot alimenta, de asemenea, un astfel de stigmat, precum și influența istorică a mișcării eugenice. De prea mult timp, aceste argumente au fost folosite pentru a priva pe nedrept de libertate persoanele cu dizabilități și a le segrega de restul comunității, prin plasarea lor în instituții”, au adăugat parlamentarii.
Peste un milion de europeni afectați
În cadrul rezoluţie, Comitetul a remarcat că: „Plasarea în instituții afectează viețile a peste un milion de europeni și reprezintă o încălcare generalizată a dreptului, astfel cum este prevăzut la articolul 19 din ONU. Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD), care solicită un angajament ferm față de dezinstituționalizare.”
a explicat doamna Reina de Bruijn-Wezeman the European Times că există destul de multe diferențe între statele europene, de exemplu într-o țară a existat o rată foarte mare de instituționalizare a copiilor.
Ea a menționat că în această țară a fost inițiat un proces de reformă, precum și un angajament față de transformarea sistemului național de îngrijire, ca urmare a presiunii de lungă durată. Doamna Reina de Bruijn-Wezeman a adăugat însă că, odată cu aceasta, a ieșit la iveală o altă îngrijorare față de faptul că instituțiile au fost închise fără alternative adecvate bazate pe comunitate. O provocare cheie este să ne asigurăm că procesul de dezinstituționalizare în sine se desfășoară într-un mod care este drepturile omului conforme.
Dna Reina de Bruijn-Wezeman a subliniat că statele europene trebuie să aloce resurse adecvate pentru servicii de sprijin care să permită persoanelor cu dizabilități să trăiască în comunitățile lor. Acest lucru necesită, printre altele, o redistribuire a fondurilor publice de la instituții pentru a consolida, crea și menține serviciile comunitare.
În această măsură, Comitetul a subliniat în rezoluția sa că „trebuie luate măsuri pentru combaterea acestei culturi a instituționalizării care are ca rezultat izolarea socială și segregarea persoanelor cu dizabilități, inclusiv acasă sau în familie, împiedicându-le să interacționeze în societate și să fie incluse în comunitate.”
Doamna Reina de Bruijn-Wezeman a explicat: „Asigurarea că există servicii de îngrijire comunitare adecvate disponibile pentru persoanele cu dizabilități și, prin urmare, o tranziție fără probleme, este esențială pentru un proces de dezinstituționalizare de succes”.
Abordare sistemică a dezinstituționalizării cu un scop necesar
Este necesară o abordare sistemică a procesului de dezinstituționalizare pentru a obține rezultate bune. Dizabilitatea a fost legată de lipsa adăpostului și de sărăcie în mai multe studii.
Ea a adăugat: „Scopul nu este simpla dezinstituționalizare a persoanelor cu dizabilități, ci o tranziție reală la o viață independentă în conformitate cu articolul 19 din CDPD, Comentariul general nr. 5 (2017) al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. privind viața independentă și includerea în comunitate și viitoarele Orientări privind dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități, inclusiv în situații de urgență.”
Transformarea serviciilor instituționale rezidențiale este doar un element al unei schimbări mai ample în domenii precum îngrijirea sănătății, reabilitarea, serviciile de sprijin, educația și ocuparea forței de muncă, precum și în percepția societății asupra dizabilității și a determinanților sociali ai sănătății. Simpla mutare a indivizilor în instituții mai mici, case de grup sau diferite locuri de adunare este insuficientă și nu este în conformitate cu standardele legale internaționale.
Raportul urmează să fie dezbătut de Adunare în sesiunea din aprilie, când va lua o poziție finală.
