Manuscrisele Qumran conțin unele dintre cele mai vechi versiuni ale Bibliei și sunt de mare interes pentru creștini, musulmani și evrei.
Oamenii de știință au aplicat analize genetice Manuscriselor de la Marea Moartă pentru a determina dacă fragmentele manuscriselor antice se potrivesc corect, au raportat DPA și Reuters.
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt manuscrise religioase antice care conțin bazele Vechiului Testament. Primele manuscrise au fost descoperite întâmplător de către un beduin în 1947, iar în anii următori au fost găsite mai multe fragmente în 11 peșteri de lângă Qumran, la Marea Moartă.
Primele manuscrise Qumran au fost descoperite de arheologi în 1946 în peșterile deșertului Iudeei și în fortărețele cunoscute sub numele de Masada. Manuscrisele au și un alt nume – Manuscrisele de la Marea Moartă. Ele reprezintă pergamente din piele de capră și de oaie și, de asemenea, din papirus. Textele de pe ele sunt scrise în principal în limba ebraică veche, dar există și unele în aramaică și greacă. Cercetătorii cred că manuscrisele fac parte dintr-o mare bibliotecă antică. O treime dintre ele conțin texte biblice – fragmente din Biblie, din cărțile „Levitic” și „Psalmi”, restul sunt apocrife din perioada așa-numitului Templu al Doilea. Analizele indică faptul că manuscrisele Qumran au fost create în perioada 250 î.Hr. – 68 d.Hr
Timp de un deceniu întreg în secolul al XX-lea, arheologii au efectuat săpături în 20 peșteri ale Mării Moarte și au găsit în ele sute de suluri. Aceștia decid că nu mai există peșteri și nu mai lucrează pentru o perioadă de 11 de ani. Până în 60, când un proiect al Universității Americane Liberty i-a adus pe arheologi înapoi în deșert.
Moaștele au trecut prin multe mâini, iar din cauza vârstei lor sunt fragmentate și nu sunt bine conservate. De aceea, experții compară combinația dintre cele peste 25,000 de piese individuale cu aranjarea minuțioasă a unui puzzle uriaș.
Cu toate acestea, manuscrisele au o imensă semnificație științifică, culturală, istorică și religioasă, iar cercetătorii caută o soluție.
Găsirea manuscriselor, create în urmă cu două mii de ani, este cea mai importantă descoperire arheologică din istorie, conform lui Oded Rehavi de la Universitatea din Tel Aviv, Israel. Manuscrisele Qumran conțin unele dintre cele mai vechi versiuni ale Bibliei și sunt de mare interes pentru creștini, musulmani și evrei, a explicat el.
Rehavi și colegii săi, inclusiv Noam Mizrahi de la Universitatea Tel Aviv și Matthias Jakobsson de la Universitatea Uppsala, Suedia, au publicat rezultatele muncii lor în revista științifică americană Cell.
Rehavi a declarat pentru DPA că analiza ADN a probelor de aproximativ 35 de fragmente a confirmat că anumite părți ale manuscriselor sunt părți ale unui singur întreg. Într-un caz, însă, a fost mai mult decât clar că fragmentele unui singur manuscris nu au fost combinate corect așa cum se credea anterior. „Am descoperit că o parte din fragmente este dintr-un manuscris pe piele de oaie, iar o mică parte este pe piele de vaca”, spune Rehavi. Și adaugă că analiza genetică a stabilit că pielea de oaie nu era de la un animal.
Din cele patru fragmente cu texte din cartea profetului Ieremia, două sunt pe piele de oaie, iar celelalte două pe piele de vacă, a adăugat biblistul Mizrahi.
„În plus, am descoperit că cele două oi a căror piele a fost folosită nu erau înrudite genetic”, spune el.
Toate acestea demonstrează că fragmentele nu numai că nu sunt din același manuscris, ci au fost create în regiuni diferite, pentru că în deșertul Iudeei vacile nu puteau supraviețui.
Rezultatele analizei conduc la concluzia că diferite versiuni ale cărții profetului Ieremia circulau în același timp în societatea evreiască, ceea ce este în contrast cu textele adoptate ulterior de iudaism și creștinism.
Analiza ADN a multor mai multe manuscrise este în așteptare.
