14.5 C
Bruxelles
Luni, 13, 2024
AfricaTerorismul religios, secta kenyană și Occidentul

Terorismul religios, secta kenyană și Occidentul

DISCLAIMER: Informațiile și opiniile reproduse în articole sunt cele ale celor care le declară și este propria lor responsabilitate. Publicare în The European Times nu înseamnă automat aprobarea punctului de vedere, ci dreptul de a o exprima.

TRADUCERI DE RENUNȚARE A RESPONSABILITĂȚII: Toate articolele de pe acest site sunt publicate în limba engleză. Versiunile traduse sunt realizate printr-un proces automat cunoscut sub numele de traduceri neuronale. Dacă aveți îndoieli, consultați întotdeauna articolul original. Multumesc pentru intelegere.

Gabriel Carrion Lopez
Gabriel Carrion Lopezhttps://www.amazon.es/s?k=Gabriel+Carrion+Lopez
Gabriel Carrión López: Jumilla, Murcia (SPANIA), 1962. Scriitor, scenarist și realizator de film. Lucrează ca jurnalist de investigație din 1985 în presă, radio și televiziune. Expert în secte și noile mișcări religioase, a publicat două cărți despre gruparea teroristă ETA. El cooperează cu presa liberă și susține prelegeri pe diferite subiecte.

Peste 100 de cadavre au fost găsite în aprilie trecut în pădurea Shakahola din sudul Kenya, o altă formă de terorism religios. Investigațiile poliției au stabilit că aceștia au murit din post până la moarte „pentru a-L vedea pe Isus Hristos”.

Arestarea lui Paul Mackenzie Nthenge a scos la iveală o manipulare odioasă a unui presupus lider religios în inima Africa.

Japhet Koome, inspectorul general al poliției din Kenya, care și-a dat seama de amploarea incidentului și s-a deplasat la fața locului, a declarat reporterilor, printre altele:

Condamnăm ferm orice formă de organizație religioasă care promovează convingeri extremiste și operează în afara limitelor legii, punând în pericol siguranța și bunăstarea kenyenilor.

Și în timp ce polițiștii spun că nu se vor odihni până când toți responsabilii nu vor fi aduși în fața justiției, aproape întotdeauna, dacă liderul de vârf a fost arestat, ca și în acest caz, cu pedeapsa sa, un astfel de act este de natură să facă prima pagină a ziarelor, chiar dacă acuzațiile sunt terorism și genocid.

Paul Mackenzihe, liderul sectei, a cărui verbozitate a dus la moartea în masă a adepților săi, a declarat autorităților când a fost arestat că, dacă vor continua săpăturile în pădure, vor găsi peste 1,000 de oameni care au mers la... Iisus".

Este posibil cel mai mare masacru sectar din istorie și unul dintre actele teroriste de credințe neortodoxe despre care știm până în prezent. Cu toate acestea, una dintre cele mai mari preocupări care stau la baza evenimentului este, fără îndoială, lipsa acoperirii internaționale a știrilor.

Nu au existat imagini care să deschidă știrile sau dezbateri despre manipularea religioasă extremă la care ar putea fi supuse milioane de oameni.

Occidentul, protejat de democrațiile sale infailibile, pare să-i neglijeze pe toți acești oameni care trăiesc în regiuni ale lumii atroce manipulate, aproape uitate.

Drepturile omului ale celor induși la sinucidere religioasă par să nu aibă loc în viața noastră de zi cu zi și doar atunci când elementele recunoscute ale societății noastre sunt atacate, ne revoltăm apelând la justiția și pedeapsa umană universală.

În septembrie 1997, un terorist Hamas, cu explozibili atașați la corp, sa aruncat în aer în centrul comercial Ben Yehuda din Ierusalim. Acest act a fost acoperit de știri din întreaga lume și una dintre cele mai izbitoare imagini a fost, fără îndoială, un restaurant McDonald's a cărui ușă a fost aruncată în aer în explozie.

Oricine ar putea fi așadar în pericol dacă aceste stabilimente emblematice ar fi atacate. Securitatea a fost înăsprită în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite și Europa. De asemenea, împușcăturile rasiale din California și Illinois din 1999 i-au făcut pe americani să realizeze că teroarea religioasă este mai aproape decât credeau.

Însuși totalitarismul religios, care, pe de altă parte, face să fie aruncate bombe în toată lumea împotriva clinicilor care promovează întreruperea sarcinii, bombardarea Jocurilor Olimpice de la Atlanta sau distrugerea locuințelor militare pentru soldații americani din Dhahran, Arabia Saudită. în 1996, distrugerea unei clădiri federale din Oklahoma City, explozia Turnurilor Gemene, atacurile asupra ziarului satiric Charlie Hebdo din Paris sau bombardamentele subterane de la Madrid sunt câteva dintre știrile care și-au făcut loc în mass-media lumii, poate pentru că, în ciuda numărului infinit mai mic de morți, cu excepția Turnurilor Gemene, aceste atacuri au fost localizate în Occident sau au fost efectuate împotriva structurilor militare occidentale din restul lumii.

Legătura dintre teroare și zeu era deja în vigoare, susținută de mass-media fără scrupule, pe măsură ce se apropia sfârșitul secolului al XX-lea.

Sfârșitul vremurilor au fost exploatate până la capăt cu unicul scop de a obține venituri din știri, care să se traducă în audiențe sau cititori mai bune și, astfel, să obțină acces la cea mai mare plăcintă publicitară posibilă.

Poate cea mai terifiantă întrebare a fost pusă deja de Mark Juergensmeyer, profesor de sociologie la o universitate din California, în 2001, în cartea sa Terorismul religios, când a scris:

„În istoria tradițiilor religioase (de la războaie biblice la cruciade la mari acte de martiriu) violența și-a păstrat prezența în umbră. A colorat cele mai întunecate și mai misterioase simboluri religioase. Una dintre întrebările recurente puse de unii dintre marii savanți ai religiei (inclusiv Émile Durkheim, Marcel Mauss și Sigmund Freud) este de ce apare această situație: de ce religia pare să necesite violență și violență religioasă și de ce este un mandat divin pentru distrugere acceptat cu atâta convingere de unii credincioși?”

Fenomenul violenței nu este cu siguranță inerent religiei, dar este clar un element de folosit în discursul sectar, așa cum s-a întâmplat în Kenya, unde premiul era să fie cu Isus, dar mai întâi trebuiau să postească fără iertare până la moarte. .

Terorismul religios și violența împotriva cetățenilor din Kenya merită cea mai puternică condamnare a noastră, indiferent de culoarea pielii sau de convingerile lor. Încurajez mass-media să creeze spații de dezbatere cu buni profesioniști pe o problemă care continuă în fiecare zi să amenințe drepturile omului a milioane de oameni din întreaga lume.

- Publicitate -

Mai mult de autor

- CONȚINUT EXCLUSIV -spot_img
- Publicitate -
- Publicitate -
- Publicitate -spot_img
- Publicitate -

Trebuie citit

Ultimele articole

- Publicitate -