De Martin Hoegger.
Spre ce fel de Europa ne indreptam? Și, mai precis, unde sunt Bisericile și Mișcările bisericești se îndreaptă în climatul actual de incertitudine crescândă? Scăderea Bisericilor este cu siguranță o pierdere foarte dureroasă. Dar fiecare pierdere poate crea mai mult spațiu și mai multă libertate pentru a-L întâlni pe Dumnezeu.
Acestea au fost întrebările puse de filozoful german Herbert Lauenroth la recenta „Împreună pentru Europa” întâlnire la Timișoara. Pentru el, însă, întrebarea este dacă creștinii sunt martori credibili ai vieții împreună. https://together4europe.org/en/spaces-for-life-a-call-for-unity-from-together-for-europe-in-timisoara/
Scriitorul francez Charles Péguy a descris „speranța surorii mici” care poartă cu ea credință și iubire într-o impetuozitate copilărească. Ne deschide noi orizonturi și ne face să spunem „și totuși”, ducându-ne pe un teritoriu necunoscut.
Ce înseamnă asta pentru Biserici? Zilele catedralelor par să fi trecut. Catedrala Notre-Dame din Paris este în flăcări... dar viața creștină se stinge. Cu toate acestea, carismele mișcărilor creștine pot deschide noi căi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu, s-au născut mai multe mișcări, ca un botez de foc.
Soarta societăților depinde de „minoritățile creative”.
Joseph Ratzinger, viitorul papă Benedict al XVI-lea, a recunoscut relevanța acestei noțiuni încă din 1970. Încă de la începuturile sale, creștinismul a fost o minoritate, o minoritate de un fel unic. O conștientizare reînnoită a acestui fapt caracteristic al identității sale este o mare promisiune pentru viitor.
Problemele de gen și politicile autoritare, de exemplu, exclud, divid și polarizează. Reciprocitatea născută din recunoașterea carismelor și o prietenie centrată pe Hristos sunt cele două contraotrăvuri esențiale.
În ceea ce privește reciprocitatea, Helmut Nicklas, unul dintre părinții Together for Europe, a scris: „Numai atunci când reușim cu adevărat să primim propria noastră experiență a lui Dumnezeu, carismele și darurile noastre într-un mod nou și mai profund de la alții, rețeaua noastră. chiar va avea un viitor!”
Și, despre importanța prieteniei, filozofa Anne Applebaum a remarcat: „Trebuie să ne alegem aliații și prietenii cu cea mai mare grijă pentru că numai cu ei este posibil să reziste autoritarismului și polarizării. Pe scurt, trebuie să facem noi alianțe.
Chipul ascuns al lui Hristos pe drumul spre Emaus
În Hristos, zidurile urii și ale despărțirii au fost dărâmate. Povestea lui Emaus ne face să înțelegem asta: în călătoria lor, cei doi ucenici sunt profund răniți și dezbinați, dar prin prezența lui Hristos care li se alătură se naște un nou prezent. Împreună, suntem chemați să fim purtători ai acestei „deprinderi Emaus” care aduce reconciliere.
La discipolii lui Emaus a meditat și slovaca Mária Špesová, din Rețeaua Europeană a Comunităților. Recent, ea a întâlnit câțiva tineri care i-au batjocorit pe creștini, susținând că s-au înșelat.
Experiența discipolilor Emaus îi dă speranță. Isus și-a ascuns fața pentru a le aduce inimile la lumină și a le umple de dragoste. Ea speră că acești adolescenți vor avea aceeași experiență: descoperirea chipului ascuns al lui Isus. Și acea față se vede prin a noastră!
Ruxandra Lambru, o română ortodoxă și membră a Mișcării Focolari, simte diviziunile din Europa când vine vorba de pandemie, vaccinuri împotriva Coronavirusului și statul Israel. Unde este Europa solidarității când argumentele exclud valorile care ne sunt dragi și când negăm existența altora sau îi demonizăm?
Drumul către Emaus i-a arătat că este esențial să trăim credința în comunități mici: împreună mergem la Domnul.
Influențarea vieții sociale și politice prin valori creștine
Potrivit lui Valerian Grupp, membru al Asociației Creștine a Tinerilor Bărbați, doar un sfert din populația Germaniei va aparține Bisericii Catolice și Protestante în 2060. Deja astăzi, „Biserica cea mare” nu mai există; mai puțin de jumătate din populație îi aparține, iar convingerile comune dispar.
Dar Europa are nevoie de credința noastră. Trebuie să o recâștigăm întâlnind oameni și invitându-i să intre într-o relație cu Dumnezeu. Situația actuală a Bisericilor amintește de cea a primilor ucenici ai lui Isus, cu „Bisericile mobile” ale acestora.
Cât despre Kostas Mygdalis, consilier al Adunării Interparlamentare pentru Ortodoxie, o mișcare ortodoxă care reunește parlamentari din 25 de țări, el constată că anumite cercuri politice mistifică istoria Europei încercând să ștergă moștenirea credinței creștine. De exemplu, cele 336 de pagini ale unei cărți publicate de Consiliul Europei despre valorile Europei nu menționează nicăieri valori creștine!
Cu toate acestea, datoria noastră ca creștini este să vorbim și să avem un impact asupra societății... chiar dacă Bisericile privesc uneori oamenii implicați în politică cu suspiciune.
Edouard Heger, fostul președinte și prim-ministru al Slovaciei, le cere și creștinilor să iasă și să vorbească, cu curaj și dragoste. Vocația lor este de a fi oameni ai reconcilierii.
„Am venit aici cu o singură cerere, spune el. Avem nevoie de voi ca politicieni. Avem nevoie și de creștini în politică: ei aduc pacea și slujesc. Europa are rădăcini creștine, dar are nevoie să audă Evanghelia pentru că nu o mai știe”.
Chemarea la curaj și încredere pe care am primit-o de la Timișoara se rezumă în aceste cuvinte de la Sfântul Pavel: „Suntem ambasadori trimiși de Hristos și parcă însuși Dumnezeu și-ar face apelul prin noi: vă rugăm, în numele al lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu” (2 Cor 5,20).
Foto: Tineri în portul tradițional din România, Ungaria, Croația, Bulgaria, Germania, Slovacia și Serbia, toți prezenți la Timișoara, ne-au reamintit că suntem în inima Europei.
