Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine

De către Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe

1. Biserica Ortodoxă, ca Biserică Unică, Sfântă, Catolică și Apostolică, în profunda ei conștiință ecleziastică de sine, crede neclintit că ea ocupă un loc central în problema promovării unității creștinilor în lumea de astăzi.
2. Biserica Ortodoxă întemeiază unitatea Bisericii pe faptul înființării ei de către Domnul nostru Iisus Hristos și pe împărtășirea în Sfânta Treime și în sacramente. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică și este trăită în Biserică până în zilele noastre. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și propovădui tot adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, care conferă Bisericii și caracterul ei catolic.
3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe pentru unitate, precum și misiunea ei ecumenică au fost articulate de Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat mai ales legătura indisolubilă dintre adevărata credință și comuniunea sacramentală.
4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat „pentru unirea tuturor”, a cultivat mereu dialogul cu cei înstrăinați de ea, cei depărtați și cei apropiați. În special, ea a jucat un rol principal în căutarea contemporană a căilor și mijloacelor de restabilire a unității celor care cred în Hristos și a participat la Mișcarea Ecumenica de la început și a contribuit la formarea și dezvoltarea ulterioară a acesteia. Mai mult, Biserica Ortodoxă, datorită spiritului ecumenic și iubitor care o deosebește, rugându-se așa cum a poruncit dumnezeiesc ca toți oamenii pot fi mântuiți și pot ajunge la cunoașterea adevărului (1 Tim 2:4), a lucrat întotdeauna pentru restaurarea unității creștine. Prin urmare, participarea ortodoxei la mișcarea de restabilire a unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfântă, Catolică și Apostolică nu este în niciun fel străină de natura și istoria Bisericii Ortodoxe, ci reprezintă mai degrabă o expresie consecventă a credinței și tradiției apostolice. într-o nouă împrejurare istorică.
5. Dialogurile teologice bilaterale contemporane ale Bisericii Ortodoxe și participarea ei la Mișcarea Ecumenica se bazează pe această conștiință de sine a Ortodoxiei și spiritul ecumenic, cu scopul de a căuta unitatea tuturor creștinilor pe baza adevărului credinței și tradiției. a vechii Biserici a celor Şapte Sinoade Ecumenice.
6. În conformitate cu natura ontologică a Bisericii, unitatea ei nu poate fi niciodată perturbată. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Mărturisiri creștine neortodoxe care nu sunt în comuniune cu ea și consideră că relațiile ei cu acestea ar trebui să se bazeze pe clarificarea cât mai rapidă și obiectivă a întregului. chestiune eclesiologică și, mai ales, despre învățăturile lor mai generale despre sacramente, har, preoție și succesiune apostolică. Astfel, ea a fost dispusă favorabil și pozitiv, atât din motive teologice, cât și pastorale, către dialogul teologic cu alți creștini la nivel bilateral și multilateral, și către o participare mai generală la Mișcarea Ecumenica din ultima vreme, în convingerea că prin dialog dă o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor ei spirituale celor din afara ei, cu scopul obiectiv de a netezi calea care duce la unitate.
7. În acest spirit, toate Preasfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ la dialogurile teologice oficiale, iar majoritatea acestor Biserici participă și la diferite organizații intercreștine naționale, regionale și internaționale, în ciuda crizei profunde care a apărut în miscarea ecumenica. Această activitate multiplă a Bisericii Ortodoxe izvorăște dintr-un simț al responsabilității și din convingerea că înțelegerea și cooperarea reciprocă sunt de o importanță fundamentală dacă vrem să nu „punem niciodată piedici în calea Evangheliei lui Hristos (1 Corinteni 9, 12). .
8. Cu siguranță, în timp ce Biserica Ortodoxă dialogează cu alți creștini, ea nu subestimează dificultățile inerente acestui demers; ea percepe aceste dificultăți, însă, pe calea către o înțelegere comună a tradiției Bisericii antice și în speranța că Duhul Sfânt, Care „sudează întreaga instituție a Bisericii, (Sticheron la Vecernia Rusaliilor), va „completează ceea ce lipsește” (Rugăciunea de hirotonire). În acest sens, Biserica Ortodoxă în relațiile sale cu restul lumii creștine, se bazează nu numai pe eforturile umane ale celor implicați în dialog, ci mai ales pe călăuzirea Duhului Sfânt în harul Domnului, care s-a rugat. „că... toți pot fi unul” (Ioan 17:21).
9. Dialogurile teologice bilaterale contemporane, anunțate de întâlnirile Panortodoxe, exprimă hotărârea unanimă a tuturor Preasfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate să participe activ și continuu la ele, pentru ca mărturia unanimă a Ortodoxiei spre slava Dumnezeului Treime. poate să nu fie împiedicată. În cazul în care o anumită Biserică locală alege să nu desemneze un reprezentant la un anumit dialog sau la una dintre sesiunile acestuia, dacă această decizie nu este pan-ortodoxă, dialogul continuă. Înainte de începerea dialogului sau a sesiunii, absența oricărei Biserici locale ar trebui să fie discutată la toate evenimentele de către Comitetul Ortodox al dialogului pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Dialogurile teologice bilaterale și multilaterale trebuie să facă obiectul unor evaluări periodice la nivel pan-ortodox. 
10. Problemele care apar în timpul discuțiilor teologice din cadrul Comisiilor Teologice Mixte nu sunt întotdeauna motive suficiente pentru ca vreo Biserică Ortodoxă locală să își chemeze unilateral reprezentanții sau să se retragă definitiv din dialog. Ca regulă generală, retragerea unei Biserici dintr-un anumit dialog ar trebui evitată; în acele cazuri în care se întâmplă acest lucru, ar trebui inițiate eforturi inter-ortodoxe de restabilire a plenitudinei reprezentative în Comisia Teologică Ortodoxă a dialogului în cauză. În cazul în care una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la ședințele Comisiei Teologice Mixte ale unui anumit dialog, invocând motive serioase ecleziologice, canonice, pastorale sau etice, această Biserică (aceste) Biserică (aceste) va notifica Patriarhul Ecumenic și toate Bisericile Ortodoxe în scris, în conformitate cu practica pan-ortodoxă. În timpul unei întâlniri pan-ortodoxe, Patriarhul Ecumenic va căuta un consens unanim în rândul Bisericii Ortodoxe cu privire la posibilele căi de acțiune, care poate include, de asemenea,  în cazul în care acest lucru este considerat necesar în unanimitate, o reevaluare a progresului dialogului teologic în cauză.
11. Metodologia urmată în dialogurile teologice urmărește atât rezolvarea diferențelor teologice primite sau a eventualelor noi diferențieri, cât și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Acest proces presupune ca întreaga Biserică să fie ținută informată cu privire la diferitele evoluții ale dialogurilor. În cazul în care este imposibil să se depășească o diferență teologică specifică, dialogul teologic poate continua, consemnând dezacordul identificat și aducând-o la cunoștința tuturor Bisericii Ortodoxe locale pentru luarea în considerare a ceea ce ar trebui făcut de acum înainte.
12. Este clar că în dialogurile teologice scopul comun al tuturor este restabilirea ultimă a unității în adevărata credință și iubire. Diferențele teologice și eclesiologice existente permit totuși o anumită ordonare ierarhică a provocărilor care stau în calea îndeplinirii acestui obiectiv panortodox. Problemele distinctive ale fiecărui dialog bilateral necesită o diferențiere în metodologia urmată în el, dar nu o diferențiere în scopul, întrucât scopul este unul în toate dialogurile.
13. Cu toate acestea, este esențial dacă este necesar să se încerce coordonarea lucrărilor diferitelor Comitete teologice interortodoxe, ținând cont de faptul că unitatea existentă a Bisericii Ortodoxe trebuie să fie dezvăluită și manifestată și în acest domeniu al acestor dialoguri.
14. Încheierea oricărui dialog teologic oficial are loc odată cu finalizarea lucrărilor Comisiei Teologice Mixte relevante. Președintele Comisiei Inter-ortodoxe înaintează apoi un raport Patriarhului Ecumenic, care, cu acordul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe locale, declară încheierea dialogului. Niciun dialog nu este considerat complet înainte de a fi proclamat printr-o astfel de decizie pan-ortodoxă.
15. La încheierea cu succes a lucrării oricărui dialog teologic, decizia panortodoxă cu privire la restabilirea comuniunii bisericești trebuie să se bazeze însă pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
16. Unul dintre organele principale din istoria Mișcării Ecumenice este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe s-au numărat printre membrii fondatori ai Consiliului, iar mai târziu, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB este un organism inter-creștin structurat, în ciuda faptului că nu include toate Bisericile și Confesiunile creștine neortodoxe. În același timp, există și alte organizații intercreștine și organisme regionale, precum Conferința Bisericilor Europene, Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu și Consiliul Bisericilor din Africa. Aceștia, împreună cu CMB, îndeplinesc o misiune importantă prin promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria s-au retras din CMB, prima în 1997, iar cea de-a doua în 1998. Au propria lor opinie particulară cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, prin urmare, nu participă la activitățile acestuia și ale altora. organizatii intercrestine.
17. Bisericile Ortodoxe locale care sunt membre ale CMB participă pe deplin și în mod egal la CMB, contribuind cu toate mijloacele de care dispun la promovarea coexistenței pașnice și a cooperării în marile provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a acceptat cu ușurință decizia CMB de a răspunde cererii sale privind înființarea Comisiei Speciale pentru Participarea Ortodoxă la Consiliul Mondial al Bisericilor, care a fost mandatată de Conferința Inter-Ortodoxă desfășurată la Salonic în 1998. Criteriile stabilite ale Comisia specială, propusă de ortodocși și acceptată de CMB, a condus la formarea Comitetului Permanent pentru Consens și Colaborare. Criteriile au fost aprobate și incluse în Constituția și Regulamentul Consiliului Mondial al Bisericilor.
18. Rămânând fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și învățăturii vechii Biserici a celor șapte Sinoade Ecumenice, participarea Bisericii Ortodoxe la CMB nu înseamnă că ea acceptă noțiunea de „egalitate a Confesiunilor, ” și în niciun caz nu este capabilă să accepte unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea care se urmărește în cadrul CMB nu poate fi pur și simplu produsul unor acorduri teologice, ci trebuie să se întemeieze și pe unitatea credinței, păstrată în sacramente și trăită în Biserica Ortodoxă.
19. Bisericile Ortodoxe care sunt membre ale CMB consideră ca o condiție indispensabilă a participării lor la CMB articolul fundamental al Constituției sale, conform căruia membrii săi pot fi numai cei care cred în Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor în conformitate cu cu Scripturile și care mărturisesc pe Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în Treime, în conformitate cu Crezul Niceo-Constantinopolitan. Convingerea lor profundă este că presupozițiile eclesiologice ale Declarației de la Toronto din 1950, Despre Biserică, Biserici și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă la Conciliu. Prin urmare, este foarte clar că CMB nu constituie în niciun caz o „super-Biserică”. Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia uniuni între Biserici, ceea ce poate fi realizat numai de către Bisericile înseși, acționând din proprie inițiativă, ci de a aduce Bisericile în contact viu unele cu altele și de a promova studiul și discuția despre problemele unității Bisericii. Nicio Biserică nu este obligată să-și schimbe ecleziologia la aderarea la Conciliu... Mai mult, din faptul includerii ei în Conciliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să considere celelalte Biserici ca Biserici în sensul adevărat și deplin al termenul. (Declarația de la Toronto, § 2). 
20. Perspectivele desfășurării dialogurilor teologice între Biserica Ortodoxă și restul lumii creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor canonice ale eclesiologiei ortodoxe și a criteriilor canonice ale Tradiției Bisericii deja stabilite (Canonul 7 al Sinodului II Ecumenic și Canonul). 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).
21. Biserica Ortodoxă dorește să susțină activitatea Comisiei „Credință și ordine” și urmărește contribuția sa teologică cu un interes deosebit până astăzi. Ea vede favorabil documentele teologice ale Comisiei, care au fost elaborate cu participarea semnificativă a teologilor ortodocși și reprezintă un pas demn de laudă în Mișcarea Ecumenica pentru apropierea creștinilor. Cu toate acestea, Biserica Ortodoxă menține rezerve cu privire la problemele primordiale de credință și ordine, deoarece Bisericile și Mărturisirile neortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii Unice, Sfinte, Catolice și Apostolice.
22. Biserica Ortodoxă consideră că toate eforturile de rupere a unității Bisericii, întreprinse de indivizi sau grupuri sub pretextul menținerii sau se presupune că apără adevărata Ortodoxie, sunt demne de condamnare. După cum s-a dovedit de-a lungul vieții Bisericii Ortodoxe, păstrarea adevăratei credințe ortodoxe este asigurată doar prin sistemul conciliar, care a reprezentat întotdeauna cea mai înaltă autoritate în Biserică în materie de credință și decrete canonice. (Canonul 6 Sinodul II Ecumenic)
23. Biserica Ortodoxă are o conștientizare comună a necesității conducerii dialogului teologic inter-creștin. Prin urmare, consideră că acest dialog ar trebui să fie întotdeauna însoțit de mărturie față de lume prin acte care exprimă înțelegere și iubire reciprocă, care exprimă „bucuria inefabilă” a Evangheliei (1Pt 1), evitând orice act de prozelitism, uniatism sau alt act provocator de competiție interconfesională. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră important ca toți creștinii, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei, să încerce să ofere cu ardoare și solidaritate un răspuns la problemele spinoase ale lumii contemporane, bazat pe prototipul omului nou. În Hristos.  
24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea de restabilire a unității creștinilor capătă noi forme pentru a răspunde noilor circumstanțe și pentru a răspunde noilor provocări ale lumii de astăzi. Mărturia continuă a Bisericii Ortodoxe față de lumea creștină divizată pe baza tradiției și a credinței apostolice este imperativă.

Ne rugăm ca toți creștinii să lucreze împreună pentru ca în curând să vină ziua când Domnul va împlini speranța Bisericilor Ortodoxe și să fie „o turmă și un păstor” (In 10, 16).

† Bartolomeu de Constantinopol, președinte

† Teodor din Alexandria

† Teofilul Ierusalimului

† Irinej din Serbia

† Daniel al României

† Chrysostomos din Cipru

† Ieronim al Atenei și al întregii Grecie

† Sawa din Varșovia și toată Polonia

† Anastasios din Tirana, Durres și toată Albania

† Rastislav din Presov, Țările Cehe și Slovacia

Delegația Patriarhiei Ecumenice

† Leul din Karelia și întreaga Finlandă

† Stephanos din Tallinn și toată Estonia

† Bătrânul Mitropolit Ioan de Pergamon

† Bătrânul Arhiepiscopul Demetrios al Americii

† Augustinos al Germaniei

† Irenaios din Creta

† Isaia din Denver

† Alexios din Atlanta

† Iakovos din Insulele Prinților

† Iosif din Proikonnisos

† Meliton din Philadelphia

† Emmanuel al Franței

† Nikitas din Dardanele

† Nicolae din Detroit

† Gerasimos din San Francisco

† Amphilochios din Kisamos și Selinos

† Amvrosios din Coreea

† Maximos din Selyvria

† Amphilochios din Adrianopolis

† Kallistos din Diokleia

† Antony de Hierapolis, șeful ortodocșilor ucraineni din SUA

† Job al lui Telmessos

† Jean de Charioupolis, șeful Exarhatului Patriarhal pentru Parohiile Ortodoxe de Tradiție Rusă din Europa de Vest

† Grigore de Nyssa, șeful ortodocșilor carpato-ruși din SUA

Delegația Patriarhiei Alexandriei

† Gabriel de Leontopolis

† Makarios din Nairobi

† Iona din Kampala

† Serafim din Zimbabwe și Angola

† Alexandros din Nigeria

† Teofilaktos din Tripoli

† Sergios al Bunei Speranțe

† Atanasie din Cirene

† Alexios din Cartagina

† Ieronim din Mwanza

† George din Guineea

† Nicolae de Hermopolis

† Dimitrios din Irinopolis

† Damaskinos din Johannesburg și Pretoria

† Narkissos din Accra

† Emanuel din Ptolemaidos

† Gregorios din Camerun

† Nicodimos din Memphis

† Meletios din Katanga

† Panteleimon din Brazzaville și Gabon

† Innokentios din Burudi și Rwanda

† Crysostomos din Mozambic

† Neofytos din Nyeri și Muntele Kenya

Delegația Patriarhiei Ierusalimului

† Benedict de Philadelphia

† Aristarho al lui Constantin

† Teofilaktos al Iordaniei

† Nectarie din Anthidon

† Philoumenos din Pella

Delegația Bisericii Serbiei

† Jovan din Ohrid și Skopje

† Amfilohije din Muntenegru și Litoral

† Porfirije din Zagreb și Ljubljana

† Vasilije din Sirmium

† Lukijan din Budim

† Longin din Nova Gracanica

† Irinej din Backa

† Hrizostom din Zvornik și Tuzla

† Iustin din Zica

† Pahomije din Vranje

† Jovan din Sumadija

† Ignatie de Branicevo

† Fotije din Dalmația

† Athanasios din Bihac și Petrovac

† Joanikije din Niksic și Budimlje

† Grigorije din Zahumlje și Herțegovina

† Milutin din Valjevo

† Maksim în America de Vest

† Irinej în Australia și Noua Zeelandă

† David din Krusevac

† Iovan al Slavoniei

† Andrej în Austria și Elveția

† Sergije din Frankfurt și în Germania

† Ilarion din Timok

Delegatia Bisericii Romaniei

† Teofan din Iasi, Moldova si Bucovina

† Laurentiu al Sibiului si al Transilvaniei

† Andrei din Vad, Feleac, Cluj, Alba, Crisana si Maramures

† Irineu al Craiovei și Olteniei

† Ioan al Timișoarei și Banatului

† Iosif în vestul și sudul Europei

† Serafim în Germania și Europa Centrală

† Nifon din Targoviste

† Irineu de Alba Iulia

† Ioachim din Roman si Bacau

† Casian al Dunării de Jos

† Timotei al Aradului

† Nicolae în America

† Sofronie din Oradea

† Nicodim din Strehaia și Severin

† Visarion de Tulcea

† Petroniu din Salaj

† Siluan în Ungaria

† Siluan în Italia

† Timotei în Spania și Portugalia

† Macarie în Europa de Nord

† Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar al Patriarhului

† Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Americilor

Delegația Bisericii Ciprului

† Georgios din Paphos

† Chrysostomos din Kition

† Chrysostomos din Kyrenia

† Athanasios din Limassol

† Neophytos din Morphou

† Vasileios din Constantia și Ammochostos

† Nikiphoros din Kykkos și Tillyria

† Isaia din Tamassos și Oreini

† Barnaba din Tremithousa și Lefkara

† Christophoros din Karpasion

† Nektarios din Arsinoe

† Nikolaos din Amathus

† Epiphanios din Ledra

† Leontios din Chitron

† Porphyrios din Neapolis

† Grigore din Mesaoria

Delegația Bisericii Greciei

† Prokopios din Filipi, Neapolis și Thassos

† Chrysostomos din Peristerion

† Germanos din Eleia

† Alexandros din Mantineia și Kynouria

† Ignațiu de Arta

† Damaskinos din Didymoteixon, Orestias și Soufli

† Alexios din Nikaia

† Hierotheos din Nafpaktos și Aghios Vlasios

† Eusebios din Samos și Ikaria

† Serafim din Kastoria

† Ignatios al lui Demetrias și Almyros

† Nicodim din Kassandreia

† Efraim din Hidra, Spetses și Aegina

† Theologos din Serres și Nigrita

† Makarios din Sidirokastron

† Anthimos din Alexandroupolis

† Barnaba din Neapolis și Stavroupolis

† Hrisostomos din Mesenia

† Athenagoras din Ilion, Acharnon și Petroupoli

† Ioannis din Lagkada, Litis și Rentinis

† Gabriel din Noua Ionia și Philadelphia

† Hrisostomos din Nikopolis și Preveza

† Theoklitos din Ierissos, Muntele Athos și Ardameri

Delegația Bisericii Poloniei

† Simon din Lodz și Poznan

† Abel din Lublin și Chelm

† Iacov din Bialystok și Gdansk

† Gheorghe de Siemiatycze

† Paisios din Gorlice

Delegația Bisericii Albaniei

† Ioana din Korița

† Demetrios din Argyrokastron

† Nikolla din Apollonia și Fier

† Andon din Elbasan

† Nathaniel din Amantia

† Asti din Bylis

Delegația Bisericii Țărilor Cehe și Slovaciei

† Michael din Praga

† Isaia din Sumperk

Foto: sigla Consiliului

Notă despre Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe: Având în vedere situația politică dificilă din Orientul Mijlociu, Sinaxa Întâistătătorilor din ianuarie 2016 a decis să nu adune Sinodul de la Constantinopol și a hotărât în ​​cele din urmă să convoce Sfântul și Marele Sinod la Academia Ortodoxă din Creta în perioada 18 – 27 iunie 2016. Deschiderea Sinodului a avut loc după Dumnezeiasca Liturghie a sărbătorii Rusaliilor, iar închiderea – Duminica Tuturor Sfinților, conform calendarului ortodox. Sinaxia Primatelor din ianuarie 2016 a aprobat textele relevante ca șase puncte de pe ordinea de zi a Consiliului: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană; Diaspora ortodoxă; Autonomia și modul de proclamare a acesteia; Sacramentul căsătoriei și impedimentele ei; Importanța postului și respectarea lui astăzi; Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine.