O conferință la Parlamentul European pentru a face lumea mai bună
Activitățile sociale și umanitare ale organizațiilor minoritare religioase sau de credințe din UE sunt utile pentru cetățenii europeni și pentru societate, dar sunt prea des ignorate de liderii politici și de mass-media.
Acesta a fost mesajul transmis de o gamă largă de vorbitori cu diferite medii religioase și credințe la Summit-ul pentru credință și libertate III hosted at the European Parliament in Brussels on 18 April.
Cu toate acestea, munca acestor organizații minoritare, cu conștientizarea schimbărilor climatice sau a campaniilor antidrog, a programelor lor de ajutor pentru refugiați și persoane fără adăpost, pe locurile cutremurelor și a altor dezastre naturale, merită să fie evidențiată, recunoscută și cunoscută pentru a scăpa de invizibilitate și uneori de stigmatizare nefondată.
În cadrul acestei conferințe, am folosit timpul de dezbatere pentru a împărtăși câteva puncte de vedere și reflecții din perspectiva drepturilor omului pe care le voi rezuma într-un mod structurat în continuare.
Activitățile sociale și umanitare ale organizațiilor religioase sau de credință ignorate și reduse la tăcere
Numeroasele prezentări ale purtătorilor de cuvânt ai organizațiilor religioase și filozofice minoritare care au îmbogățit această conferință au evidențiat importanța și impactul activităților lor umanitare, caritabile, educaționale și sociale pentru a face lumea un loc mai bun în care să trăiești. De asemenea, au arătat că sunt utile statelor Uniunii Europene care nu pot rezolva singure toate problemele sociale fără contribuția acestui segment al societății civile.
Cu toate acestea, practic nu există nicio urmă a activităților lor în mass-media. Ne putem întreba despre motivele care stau la baza acestei situații. Asistența socială este o formă de exprimare publică și vizibilă a acestor organizații. Exprimarea credinței personale prin contribuția la aceste activități nu deranjează pe nimeni. Cu toate acestea, a face acest lucru în numele unei entități religioase este uneori perceput de mișcările seculare și de releele lor politice ca fiind concurente cu convingerile lor filozofice și ca un pericol potențial al revenirii influenței Bisericii istorice care timp de secole și-au dictat legea statelor. și suveranii lor. De asemenea, instituțiile media sunt pătrunse de această cultură a secularizării și neutralității.
În umbra acestei neîncrederi, minoritățile religioase sau filozofice sunt suspectate de acești actori, dar și de Bisericile dominante, că își folosesc activitățile sociale și umanitare ca instrument de autopromovare publică și de atragere de noi membri. Nu în ultimul rând, unele minorități s-au aflat de mai bine de 25 de ani pe listele negre ale așa-ziselor „culte” dăunătoare și indezirabile, care au fost elaborate și aprobate de un număr de state UE și difuzate pe scară largă de către mass-media. Cu toate acestea, în dreptul internațional, conceptul de „cult” nu există. Mai mult, Biserica Catolică ar trebui să-și amintească că celebra Maica Tereza din India, în ciuda Premiului Nobel pentru Pace, a fost acuzată că dorește să-i convertească pe cei de neatins și pe alții la creștinism în spitalele și instituțiile ei de învățământ catolice.
Ceea ce este în discuție aici este libertatea de exprimare a grupurilor minoritare religioase sau filozofice ca entități colective și vizibile, care nu își ascund identitatea în spațiul public.
Aceste organizații bazate pe credință sunt văzute ca „indezirabile” în anumite țări europene și considerate o amenințare la adresa ordinii stabilite și a gândirii corecte. Reacția este atunci în cercurile politice și în mass-media de a păstra tăcerea cu privire la activitățile lor sociale și umanitare constructive, ca și când nu ar fi existat niciodată. Sau, prin activism ostil acestor mișcări, ele sunt prezentate într-o lumină complet negativă, precum „este prozelitism necuvenit”, „este să recrutăm noi membri printre victime” etc.
Spre societăți mai incluzive în Uniunea Europeană
Standardele duble trebuie evitate în mod fundamental în tratamentul politic și mediatic al actorilor societății civile, pentru a evita orice tensiune și ostilitate dăunătoare între grupurile sociale. Segregarea care duce la fragmentarea societății și separatism generează ură și crime motivate de ură. Incluziunea aduce respect, solidaritate și pace socială.
Acoperirea activităților sociale, caritabile, educaționale și umanitare ale grupurilor religioase și filozofice trebuie să fie echitabilă. Dreptatea trebuie făcută, la valoarea sa justă și fără a prejudicia, oricărei persoane care contribuie la bunăstarea cetățenilor Uniunii Europene.
