De Martin Hoegger
Mișcările și comunitățile creștine au ceva de spus despre viitorul Europei și, mai larg, despre pacea în lume. La Timișoara, România, la întâlnirea anuală a rețelei „Împreună pentru Europa” (din 16 până în 19 noiembrie), am văzut multe exemple de angajamente conduse de „curajul speranței”.
Dar este greu să vorbim despre speranță astăzi, când există atât de mult război și violență. Până în prezent, 114 milioane de persoane au fost strămutate, iar războaiele sunt cauza principală.
„Toate acestea pot alimenta disperarea. Dar suntem astăzi aici pentru că credem că Iisus Hristos a cucerit totul”, spune Margaret Karram, președintele Mișcării Focolarelor.
Dialogul, chipul speranței
În acest context, „dialog” pare un cuvânt imposibil de pronunțat, dar este cel mai eficient chip al speranței. Spune că vreau să mă apropii, să fiu îmbogățit de diversitate, să trec dincolo de frică. Dumnezeu ne cheamă să punem în inimă fraternitatea. Avem nevoie de comunități unite care să dea mărturie despre Evanghelie.
În 2007, Chiara Lubich spunea că fiecare mișcare este un răspuns al Duhului Sfânt la noaptea colectivă prin care trece Europa. Ei construiesc rețele fraterne. M. Karram este convins că creativitatea Spiritului ne va deschide noi căi.
„Dumnezeu ne cheamă să dăm semne vizibile de comuniune care își au rădăcinile în ceruri, dar care trebuie să se manifeste aici pe pământ. Pentru a face acest lucru, trebuie să exersăm dialogul, evidențiind aspectele pozitive și carismele care animă diferitele comunități. Visul de conviețuire care integrează diversitatea nu poate fi delegat doar instituțiilor”, spune ea.
Ea încheie cu un apel să asculte în continuare și să se apuce de treabă. Întreaga lume, nu doar Europa, are nevoie de această speranță.
Unitatea, o cale de cruce
Ciprian Vasile Olinici, Secretarul de Stat pentru Cultură și Culte al României, și-a lăsat deoparte discursul pentru a improviza după discursul dlui Karram. El este convins că mișcările unite în „Împreună pentru Europa” aduc o contribuție importantă.
Comuniunea lor este esențială, pentru că este un răspuns la rugăciunea lui Hristos „Ca toți să fie una”! Această rugăciune a fost făcută în drumul spre cruce. Deci unitatea nu este o cale simplă. Este, de asemenea, ceea ce a experimentat Europa.
„Când Dumnezeu a creat ființele umane, a creat un context, o grădină. Un context în care există relații. Deci unitatea nu este în primul rând un sistem de valori, ci o relație între oameni”, spune el.
Două valori sunt fundamentale pentru el: credința în Isus Hristos, așa cum este propusă în Scriptură și definită de Sinoade, și răspunsul la întrebarea „cine este fratele meu”? Dacă Europa caută combustibilul unității în afara lui Hristos, rolul nostru este să-i reamintim istoria sa, care este și viitorul ei.
Curajul de a depune mărturie
Fost prim-ministru al Slovaciei, membru al unei comunități carismatice și al „Rețelei Comunităților Europene”, Eduard Heger este convins de impactul comunităților asupra societății. Ei aduc speranță și sunt angajați în reconciliere. În Slovacia, de exemplu, au fost primii care au ajutat refugiații din Ucraina.
Într-un moment în care numărul creștinilor scade și Bisericile sunt lipsite de impact, E. Heger a încurajat adunarea să nu renunțe: „Am auzit aici că totul este posibil pentru cei care cred. Isus ne-a trimis să împărtășim Evanghelia. Fie ca El să ne dea curajul nu numai să o trăim iubindu-ne unii pe alții, ci și să o vestim, pentru a face reconciliere”.
Încheie cu o rugăminte plină de pasiune de a depune mărturie politicienilor: „Vă rog să luați legătura cu politicienii, chiar dacă nu au credință – eu însumi eram ateu. Bate la ușa lor de 77 de ori de 7 ori până se deschide”!
Unitate in diversitate
Maghiară Ilona Toth a învățat despre armonia în diversitate cântând într-o orchestră. Habar n-avea că Dumnezeu va folosi această experiență pentru a trăi unitatea în diversitate ca parte a Împreună pentru Europa. Ea întreabă: „Ce putem face pentru a face unitatea mai deschisă și mai dinamică, pentru a ne vindeca rănile istorice? Suntem abia la început în Europa de Est. Comuniunea dintre mișcările din „Împreună pentru Europa” mă învață arta de a trăi împreună”.
La sfârșitul acestor zile bogate, două gânduri îl animă pe Gerhard Pross, moderatorul Together for Europe:
„Stând în mijlocul zdrobirii noastre: în zdrobirea noastră, privim la Isus răstignit, care a împăcat lumea intrând în ea. Reconcilierea ne deschide spre viață și către viitor. Dar nu este ușor și ne costă, pentru că presupune pocăință și iertare de dat sau cerut.
„Conectarea focurilor reînnoirii în Europa”: Care va fi energia viitorului? Energia caselor cu panouri solare interconectate. Avem nevoie de marii producători de energie, dar avem nevoie și de cei mici. Același lucru este valabil și pentru comunitățile care se leagă între ele. Together for Europe lucrează la dezvoltarea acestei rețele de energie spirituală.
Sămânță de muștar!
Cu inima plină de bucurie, Josef-Csaba Pál, episcopul catolic al Timișoarei, este încrezător că Dumnezeu a lucrat între noi și în noi în aceste zile.
Pentru el, comunitățile mărturisesc faptul că relațiile sunt temelia unității. Dar unitatea nu se realizează într-o zi; trebuie să începem să lucrăm la asta în fiecare zi. „Ne-a dat puterea să mergem înainte. La Dumnezeu toate sunt posibile: să-I cerem neîncetat să ne dea curajul să lucrăm pentru unitate”.
Pe urmele apostolului Pavel, el ne amintește că dacă semănăm sau plantăm, Dumnezeu este cel care o face să crească. Trebuie să ne facem partea, dar nu trebuie să ne facem griji pentru creștere. Asta depinde de Dumnezeu.
„Când vedem ceva frumos în curs de dezvoltare într-o altă comunitate, ar trebui să-l sărbătorim, să-i încurajăm pe cei buni, în special pe cei tineri. Împărăția lui Dumnezeu este ca un bob de muștar... Aceasta este speranța mea. Duhul Sfânt să-l ajute să crească!”
Martin Hoegger
Mai multe articole despre întâlnirea Together for Europe:
