De către pr. Alexei Uminsky
Despre autor: Patriarhia Moscovei a interzis ministerul pr. Alexey Uminsky, care nu mai este șeful Bisericii Sfânta Treime de pe strada Khokhlovska din capitala Rusiei. Acest lucru a fost raportat de mass-media rusă de opoziție „Radio Liberty” și postul de televiziune „Dozhd”, referindu-se la jurnalista Ksenia Luchenko și la enoriașii bisericii în care pr. Alexey. Potrivit informațiilor din aceeași media, în loc de pr. Uminsky, Biserica Sfânta Treime, l-a numit rector pe scandalosul preot Andrei Tkaciov, cunoscut pentru sprijinul său pentru războiul Rusiei împotriva Ucrainei și sfaturile sale privind violența împotriva femeilor.
Am senzația că nivelul de agresivitate nu scade. Agresivitatea este ca un val. Nu are nevoie de ocazii, obiectele sunt mereu căutate și mereu găsite pentru el. Agresivitatea în societate debordează mereu, este redirecționată de la un canal la altul. Apare un obiect al unui fel de ură, așa că trebuie să îndreptăm agresiunea în această direcție.
Când nivelul de agresivitate atinge un nivel atât de ridicat, atunci este deja revărsat asupra anumitor persoane. Apoi oamenii încep să se distrugă pur și simplu unii pe alții – în cel mai brutal și inuman mod. Apoi dispare. Agresivitatea este mereu prezentă în societatea noastră și este incurabilă. Nimeni nu este preocupat să vindece societatea de agresiune.
Societatea agresivă este foarte confortabilă, ușor de controlat de sus. Trebuie doar să găsești un obiect pentru agresiune. La scară de stat, agresivitatea poate fi un lucru foarte „util”. Infectează oamenii, îi îngrămădește, îi privează de conștiința lor individuală și îi transformă într-un inconștient colectiv.
Și acest mod de a gândi omul aduce apoi cu el în Biserică. Este foarte confortabil să trăiești. Nu cu mult timp în urmă, am citit una dintre scrisorile apostolului Pavel, în care erau astfel de cuvinte: „Vă declar, fraților, că Evanghelia pe care am propovăduit-o nu este omenească, pentru că nici nu am primit-o, nici nu am învățat-o de la un om, ci prin descoperire Isus Hristos” (Gal. 1:11-12). Cuvinte foarte importante despre ceea ce avem de-a face noi creștinii, că nu există nimic acolo care a fost inventat de om.
În sine, Evanghelia este o carte foarte incomodă care nu permite unei persoane să trăiască în acele paradigme în care poate exista doar agresivitatea: „propul-străin”, „prieten-inamic”, „aproape-departe”. Dacă ar fi o carte umană, ca multe dintre cărțile umane religioase, atunci ar fi indicat inamicul. „Străinul lui” ar fi cu siguranță descris clar. S-ar spune clar cine este „propriu” și cine este „străin”, și care sunt parametrii „propriului”, cine ar trebui ajutat, cine ar trebui servit, cu cine ar trebui să fie împărtășit și cine este cel care nu trebuie să fim împărtășiți cu cine putem minți, pe cine este necesar să distrugem.
Deci Evanghelia este o astfel de carte care nu oferă omului căi omenești de a-și hrăni agresivitatea și de a o înmulți. Cu toate acestea, la Biserică vin adesea oameni care nu sunt transformați sau care trăiesc cu ideologi, cu ideologii în loc de o credință vie. Ideologia este întotdeauna un lucru uman, iar credința creștină nu este umană. Este un dar al lui Dumnezeu, un dar de la Dumnezeul de neatins care a devenit Om. Și este foarte incomod să te confrunți cu o astfel de religie non-umană și de aceea apare constant dorința de a înlocui credința creștină, de a înlocui Evanghelia cu o oarecare ideologie.
Oriunde apare ideologia, chiar sub semnul creștinismului, sub semnul Ortodoxiei, oricum, imediat apar dușmanii – ai acestei ideologii, ai acestei credințe, ai Bisericii.
Și sunt prea mulți inamici – nu trebuie să-i cauți, vor fi găsiți imediat. Și atunci această agresiune, care ar putea fi vindecată prin mila lui Hristos, prin iubirea lui Hristos, inclusiv prin pocăința noastră, schimbarea noastră, nu poate fi ca otrava storsă din om. Dimpotrivă – brusc această agresiune capătă sensul ei bun, devine un bun, capătă putere pentru că poate fi folosită împotriva inamicului comun. Apoi nu merge nicăieri, doar primește un alt nume.
Nu erau dușmanii de clasă, nu erau dușmanii poporului – dușmanii apar imediat în Biserică, dușmanii ei: cei străini, care nu sunt ai tăi, pe care îi poți despărți mereu. Cineva este un fundamentalist pentru tine, iar tu ești un liberal pentru ei. Și în acel moment, oamenii încep deodată să simtă atât de multă „dragoste” unul pentru celălalt, atât de gata să rostească blesteme urâte, josnice și nume jignitoare, uitând că iau parte din aceeași Cupă.
Între ei apare chiar și întrebarea: „Putem să luăm o Chacha cu astfel de oameni?” Poate vreun popor, dacă nu ne plac, să fie creștini deloc?”.
Deci această agresiune poate exista perfect și în Biserică. Apoi se revarsă într-o declarație agresivă și rău intenționată a propriei credințe, care se face cu un scop aproape benign – protecția sanctuarelor noastre.
Am văzut cum anul trecut toată această agresiune cumplită, păcătoasă, a început brusc să fie înțeleasă de unii ca un mod de apărare a credinței, ca un comportament creștin.
Vă reamintesc că Evanghelia care ni s-a lăsat moștenire nu este o evanghelie umană, nu există ideologii acolo. Așadar, agresiunea nu-și are locul în Evanghelie și de aceea numai creștinul este capabil să vindece această agresiune în societate, care își poate iubi dușmanul, astfel încât să nu răspundă la o lovitură cu o lovitură, ci ura cu ură. Avem această oportunitate.
Am putea da acestei lumi un exemplu despre cum se vindecă agresiunea, dar din păcate, încă nu am făcut-o.
Sursa: Protopopul Alexi Uminski, Oksana Golovko, Protopopul Alexi Uminski – despre agresiunea în Biserică (Și de ce Evanghelia nu împarte lumea în „noi” și „străini”), 14 aprilie 2021. Citește pe Pravmir: https:/ /www.pravmir.ru /agressiya-i-xristianstvo-kak-my-sovmeshhaem-nesovmestimoe-video-1/ : „Mânie, grosolănie – față de cunoscuți și străini completi – se pare că aceasta a devenit aproape norma comunicării pe rețele sociale retelelor. A crescut nivelul de agresivitate în societate? Sau, dimpotrivă, se revarsă pe Internet, părăsind viața reală? Ce ni se întâmplă, de ce îi împărțim pe toți în tabere, grupuri de „noi” și „străini”, reflectă protopopul Alexi Uminski. „Pravmir” publică din nou o înregistrare video realizată în 2013.”
Notă: Până acum, nu există un anunț oficial din partea ROC cu privire la eliminarea Prot. Alexei Uminsky și interdicția lui impusă. Părintele Alexey este președintele Bisericii Sfânta Treime de mai bine de treizeci de ani. Reprimarea împotriva lui a început anul trecut, când a acordat un interviu în care nu și-a ascuns părerile împotriva războiului. Este un cunoscut publicist, autorul unui număr mare de articole pe diverse teme: de la slujirea pastorală la pedagogia creștină până la comentarii la evenimente de actualitate. Este cunoscut pentru poziţia sa civilă activă pe o serie de probleme publice importante, îi apără pe cei persecutaţi din motive politice, critică autorităţile pentru încălcarea drepturilor cetăţenilor.
În discursul său la o ședință parohială la sfârșitul lunii decembrie, pr. Alexey abordează problema împărtășirii creștine, care este „de nesuportat de auzit într-o lume în care oamenii își smulge inimile în căutarea dreptății și care se realizează întotdeauna prin violența unora asupra altora. Doar violența trebuie să învingă alte violențe, altfel nu este corectă. A fi creștin înseamnă a te decide. Nimeni nu poate forța o persoană să devină creștin. Cu toate acestea, dacă ne-am hotărât odată cu privire la acest lucru, atunci să o facem corect. Chiar dacă nu iese complet... Altfel, va trebui să subdivizăm Evanghelia, să ne facem o carte convenabilă și să spunem că suntem ortodocși, fără să adăugăm – creștini. Să fim în primul rând creștini, iar apoi vom fi neapărat ortodocși. Și dacă pentru noi forma ideologică exterioară este mai importantă decât cuvintele Evangheliei – atunci ceva nu este în regulă aici”.
Rețelele de socializare citează un alt anunț al jurnalistei Ksenia Luchenko conform căreia un alt preot cunoscut din Moscova, Vladimir Lapshin, a fost de asemenea demis din funcția de președinte al Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Moscova, ceea ce a avut loc la sfârșitul lunii decembrie. Vladimir este cunoscut drept unul dintre ultimii elevi ai pr. Alexander Men. Această schimbare în conducerea acestui templu nu a fost anunțată oficial pe site-ul Patriarhiei Moscovei.
Aceste acțiuni ale patriarhului Chiril sunt un semn că represiunea împotriva oponenților războiului în rândul preoților se adâncește și îi afectează pe clerici emblematici cunoscuți nu numai la Moscova, ci în toată Rusia și în străinătate. Înlocuirea pr. Alexey Uminsky cu Andrey Tkachev este o demonstrație clară a liniei care susține conducerea Patriarhiei Moscovei – de a impune un creștinism agresiv și violent, incompatibil cu imaginea lui Hristos, dar potrivit politicii de stat a Rusiei lui Putin.
