Principalele concepte și definiția sănătății: Capacitatea unei persoane de a se adapta la mediul său.
Definiția sănătății a fost formulată de Organizația Mondială a Sănătății și sună astfel: „Sănătatea nu este doar absența bolii, ci o stare de bunăstare fizică, mentală și socială”.
În conceptul general de sănătate se disting două componente: sănătatea spirituală și sănătatea fizică.
Sănătatea spirituală a unei persoane este sistemul de înțelegere și atitudinea sa față de lumea din jurul său. Depinde de capacitatea de a construi relații cu alte persoane, de capacitatea de a analiza situația, de a prezice evoluția diverselor situații și, în conformitate cu aceasta, de a construi tiparele de comportament.
Sănătatea spirituală și morală are unul dintre semnificațiile fundamentale pentru persoană, familie, societate și stat.
Sănătatea spirituală se asigură și se realizează prin capacitatea de a trăi în armonie cu sine, cu rudele, prietenii și societatea.
O astfel de stare a sferei spirituale a persoanei, permițându-i acesteia să transforme realitatea în conformitate cu valorile morale, culturale și religioase pentru a păstra viața persoanei și a lumii în ansamblu.
Sfera spirituală a personalității este zona idealurilor și valorilor, care reprezintă orientări ale întregii activități de viață. Aceste idealuri și valori pot fi diferite în ceea ce privește criteriile morale și pot fi legate atât de bine, cât și de rău.
Sănătatea morală este determinată de acele principii care stau la baza vieții sociale a societății umane.
Sănătatea socială este o stare a activității sociale a unei persoane față de lume, capacitatea sa de a stabili și menține legături și relații sociale. Conținutul calitativ al acestei activități sociale, nivelul de constructivitate sau distructivitate ei este determinat de nivelul sănătății spirituale a persoanei.
Și în timp ce procesul de schimbare a sănătății fizice este doar într-o curbă descendentă, în spiritual (social și mental) se schimbă inegal, trecând prin suișuri și coborâșuri de mai multe ori.
Deci starea generală de sănătate se dovedește a fi dificil de atins și este foarte instabilă în timp din cauza variabilității tuturor acestor forme de sănătate. Starea de sănătate absolută a ființei umane este un fenomen rar și este mai mult un fenomen ideal decât un fenomen real.
Ideea persoanei despre sănătate este o reflectare a modelelor teoretice de sănătate existente în societate.
Modelul armonic al sănătății – bazat pe înțelegerea sănătății ca armonie între om și lume.
Model de adaptare pentru sănătate – similar cu primul, dar cu accent pe mecanismele de adaptare la condițiile în schimbare ale mediului biosocial intern și extern.
Modelul antropocentric al sănătății umane – bazat pe ideea scopului superior (spiritual) al omului și, în consecință, pe rolul principal al sănătății spirituale în rândul tuturor componentelor acestui fenomen multifațet.
Omul este recunoscut ca având posibilități nelimitate pentru îmbunătățirea liniștii sale interioare și, în consecință, pentru îmbunătățirea calitativă a sănătății sale fizice și sociale.
Ilustrație: Fresce păstrate în biserica Sf. Georgi din satul Oreshets – districtul spiritual Belogradchik, Bulgaria.
