Tratatul fondator de la Roma din 1957 a împuternicit Comisia Europeană, în calitate de gardian al Tratatului, să inițieze proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva statelor membre pentru încălcarea percepută a obligațiilor lor din tratat. De asemenea, acesta prevedea că, în cazul în care Curtea de Justiție a constatat o neîndeplinire a unei obligații, statul membru responsabil trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Curții.
Poate din cauza optimismului care a înconjurat acordul Tratatului istoric, semnatarii nu au prevăzut necesitatea unor măsuri suplimentare pentru a se asigura că statele membre respectă hotărârile Curții de Justiție. Experiența trebuia să demonstreze că un astfel de optimism a fost greșit și că, de fapt, sunt necesare măsuri suplimentare. Prin urmare, în Tratatul de la Maastricht a fost introdusă o nouă dispoziție pentru a permite Comisiei să ia măsuri ulterioare de executare pentru nepunerea în aplicare a hotărârilor anterioare în materie de încălcare, iar Curții să impună sancțiuni pecuniare statelor membre în care a considerat că Comisia și-a dovedit caz.
Aceste măsuri, în special atunci când sunt luate în tandem, ar părea adecvate pentru a remedia încălcările legislației UE. Aranjamentele nu prevedeau că Comisia ar trebui să revină la prima etapă și să înceapă o nouă procedură de încălcare a dreptului comunitar pentru nepunerea în aplicare a unei hotărâri de executare din a doua etapă. Cu toate acestea, exact acest lucru s-a întâmplat în cazul discriminării de lungă durată împotriva lectorilor de limbi străine (Lettori) din universitățile italiene, cu toate costurile umane aferente implicate.
Circumstanțele care au dat naștere acestei stări anormale de lucruri au fost descrise în articolele anterioare în The European Times. Pe scurt, în 2006, Comisia a câștigat un caz de executare C-119 / 04, pe care o luase împotriva Italiei pentru nepunerea în aplicare a a hotărâre privind încălcarea dreptului comunitar din 2001 al Curții de Justiție. La rândul său, dosarul inițial de încălcare a dreptului comunitar a fost luat pentru nepunerea în aplicare a 2 Allué hotărârile Curții, prima datând din 1989.
În cauza importantă C-119/04, Comisia a solicitat impunerea amenzi zilnice de 309,750 euro asupra Italiei pentru discriminarea continuă împotriva familiei Lettori. Italia a introdus o lege de ultimă oră din 2004 care acordă lui Lettori o reconstrucție a carierei de la data primei angajări, cu referire la parametrul de cercetător cu fracțiune de normă sau la parametri mai buni. Considerând că prevederile legii ar putea, dacă sunt puse în aplicare în mod corespunzător, să remedieze discriminarea, Curtea a renunțat la amenzile recomandate.
În corespondența ulterioară cu Comisia, imediat după hotărârea din 2006, Italia a asigurat Comisia că termenii legii din 2004 au fost și vor continua să fie aplicați pe deplin. Pe baza acestor „asigurări ferme”, atunci comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse. Vladimír Špidla, a anunțat în a comunicatul de presa din 2007 că Comisia își închidea dosarul de încălcare a dreptului comunitar împotriva Italiei.
Valoarea acestor „asigurări ferme” a fost dovedită printr-o decizie ulterioară a Comisiei de a deschide o procedură pilot (un mecanism introdus pentru a soluționa litigiile pe cale amiabilă cu statele membre și pentru a preveni recurgerea la proceduri de încălcare a dreptului comunitar) împotriva Italiei în 2011. Ca și în următorii zece ani, acest lucru procedura diplomatică nu și-a îndeplinit în mod semnificativ scopul, Comisia a deschis o procedură completă de încălcare a dreptului comunitar împotriva Italiei în septembrie 2021 pentru nepunerea în aplicare a hotărârii de executare din 2006.
Dacă asigurările date în 2007 cu privire la respectarea hotărârii Curții din 2006 erau în contradicție cu datoria de cooperare loială impusă statelor membre în relațiile lor cu Comisia, atunci comportamentul Italiei în cursul prezentei proceduri de încălcare a dreptului comunitar pentru punerea în aplicare a acea hotărâre este la fel. În septembrie 2021 comunicatul de presă anunțând deschiderea procedurii de încălcare a dreptului comunitar, Comisia a acordat Italiei două luni pentru a lua măsuri pentru a se conforma hotărârii Curții de Justiție din 2006. În ciuda faptului că i s-a acordat o perioadă de grație suplimentară semnificativă, Italia nu a luat măsuri adecvate. Trecând la etapa avizului motivat în ianuarie 2022, Comisia la al doilea comunicatul de presă din procedura a avertizat Italia că are acum două luni în care să plătească decontările datorate lui Lettori pentru a evita eventuala trimitere a cauzei la Curtea de Justiție.
La patru luni după lor demonstrație în decembrie anul trecut, Lettori s-a adunat din nou, joi, în fața cabinetelor ministrului Universităților, Anna Maria Bernini, pentru a protesta împotriva faptului că decontările solicitate în avizul motivat nu au fost făcute. Situate pe malul stâng al Tibrului, birourile ministrului sunt la câțiva pași de Campidoglio de pe malul drept. După cum a remarcat în mod clar FLC CGIL, cel mai mare sindicat din Italia scrisoare deschisă către ministrul Bernini, acesta este locul unde dreptul la paritate la tratament a fost consacrat ca o prevedere a Tratatului istoric de la Roma.
Plasând dreptul la paritate de tratament în contextul drepturilor generale ale cetățenilor europeni, Comisia afirmă că dreptul „este poate cel mai important drept conform dreptului comunitar și un element esențial al cetățeniei europene”. Un ipotetic funcționar al Comisiei prezent în fața biroului ministrului Universităților, joi, ar fi observat o adunare a lui Lettori din toate statele membre ale UE, protestând că le este reținut acest drept. Fișele distribuite de acești Letttori l-ar fi informat pe funcționar cu privire la modul în care discriminarea persistă, în ciuda a 4 hotărâri clare de paritate salarială ale Curții de Justiție în linia jurisprudenței care pornește de la baza fundamentală. Hotărârea Allué din 1989. În consecință, niciunul dintre Lettori prezenți la protest nu a funcționat vreodată în condiții de paritate de tratament care ar trebui să fie automate conform Tratatului.
În cadrul procedurilor de încălcare a dreptului comunitar, reclamanții, deși din punct de vedere tehnic nu sunt parte la procedură, pot contribui la dosarele și depozițiile Comisiei. Reclamantul, Asso.CEL.L, o asociație de muncă „La Sapienza” din Roma, cu asistența celui mai mare sindicat din Italia, FLC CGIL, a efectuat un recensământ la nivel național al beneficiarilor hotărârii de executare din 2006, vechimea acestora și parametrii de cercetător part-time sau mai bine parametru adecvat pentru reconstrucțiile carierei. Din această bancă de date o organizație eficientă ar putea face decontările datorate Lettori în câteva săptămâni.
Schimburile dintre statele membre și Comisie sunt confidențiale în cadrul procedurilor de încălcare a dreptului comunitar. În consecință, Lettori nu știu cum își propune Italia să reacționeze la ultimatumul Comisiei de a plăti decontările datorate în temeiul legii din 2006. Informațiile strălucite de la administrațiile universitare locale sugerează că autoritățile italiene vor încerca să evalueze așezările pe baza controversatei legi Gelmini din 2011.
Legea Gelmini, promulgată la cinci ani după decizia Curții de Justiție, urmărește să interpreteze aceeași hotărâre. Pe lângă îndrăzneala de a legifera de a interpreta o hotărâre a instituției de vârf a Uniunii Europene, interpretarea Gelmini a hotărârii este în contradicție cu hotărârile pronunțate de instanțele locale italiene în intervalul dintre sentința Curții de Justiție și data punerea în aplicare a lui Gelmini însuși. În timp ce aceste hotărâri judecătorești locale au acordat reclamanților Lettori o reconstrucție neîntreruptă a carierei de la data primei angajări, legea Gelmini limitează reconstrucția la anii anteriori anului 1995 - o limită care nu este prevăzută nicăieri în sentința Curții. Un alt defect flagrant al legii este că termenii acesteia nu pot prevedea aritmetic eventualii parametri mai favorabili ai hotărârii din 2006.
În cazul în care Italia ar propune să aplice termenii legii Gelmini, acesta ar putea fi catalizatorul pentru a determina Comisia să trimită cazul Curții de Justiție. Reacția la această perspectivă a fost amestecată în rândul protestatarilor din afara birourilor ministrului Bernini. În timp ce unii Lettori ar saluta o eventuală interpretare a Curții a modului în care Gelmini a interpretat hotărârea Curții din 2006, alții au subliniat faptul că aceasta ar prelungi procedura de încălcare a dreptului comunitar cu încă doi ani.
Kurt Rollin, fost lector la Universitatea „La Sapienza” din Roma, este reprezentant Asso.CEL.L pentru Lettori pensionar. Vorbind în afara biroului ministrului Bernini, el a spus:
„Comisia consideră că paritatea de tratament este cel mai important drept în temeiul tratatului. Totuși, după cum arată documentele, Italia i-a refuzat acest drept lui Lettori timp de decenii. În interesul cetățenilor europeni, aranjamentele instituționale existente trebuie modificate, astfel încât statele membre intransigente să nu poată ignora drepturile din tratat la nesfârșit.”
